Social media marketing is in deed like dancing. There are steps to make and rules to follow for each dance. Each social media project you build is like a new song to dance on, with its own moving sequence. Professional dancing needs routines, scheduling, a musical ear and a good load of passion…as does working in social media. But most than anything, you need to feel the rhythm in order to make the digital magic happen, or any kind of magic whatsoever. Listen, feel it, create and then, let the games begin.
Povestea acestei prajituri incepe de la pasiuni In afara de comunicare, mai am doua pasiuni pe care in favoarea primeia le las, recunosc, de multe ori sa se risipeasca: gatitul si designul vestimentar. Pentru ce povestea despre moda di design e tare lunga, azi ma rezum la gatit . Iata asadar, reteta semi-inventata de cinnamon cake with vanilla and cherries, cu care sunt datoare de cateva zile. Mi-a luat 3 ore sa o pregatesc, si nici povestea despre cum se face nu e chiar scurta, deci inarmati-va cu ceva rabdare.
Ingrediente pentru blatul cu scortisoara
8 oua
300 gr zahar
300 gr faina
19 linguri apa
1 lingura de ulei
1 lingura cu varf de scortisoara macinata
1 praf de copt
Ingrediente pentru crema de vanilie (retea renumita a la Pierre Hermé)
500 ml lapte
100 gr zahar
4 galbenusuri
40 gr amidon
1 pastaie vanilie (sau/si esente de vanilie)
Ingrediente pentru ornat si insiropat (care desigur pot fi si altele, dupa pofta fiecaruia :
200 g de migdale maruntite
1 borcan de compot de cirese / dulceata de cirese
Un praf de scortisoara macinata
Cum prepar blatul?
Separ mai intai albusurile de galbenusuri. Se freaca galbenusurile cu zahar adaugand din cand in cand cate o lingura de apa pana se obtine o crema omogena. Separat se amesteca faina cu praful de copt si se adauga putin cate putin in amestecul de galbenusuri. Albusurile se bat spuma si se adauga la amestec, impreuna cu scortisoara. Aluatul obtinut se lasa 5-10 minute sa se “linisteasca” si apoi se pune la copt in cuptorul preincalzit, intr-o forma rotunda sau patrata pentru prajituri, tapetata cu foaie de copt. Eu am folosit cuportul electric, la 225 de grade in primele 10-15 minute si apoi la 200 de grade pana cand blatul a crescut si s-a rumenit. In total coacerea a durat 40 de minute. Dupa ce s-a copt, blatul se pune la racit pe un gratar.
Cum prepar crema?
Intr-o oala, pun laptele cu zaharul si miezul de la pastaia de vanilie la fiert, la foc mic. In paralel se freaca bine galbenusurile cu amidon. Cand laptele sta sa dea in fiert incep si adaug lapte fierbinte peste galbenusuri, cate o lingura pe rand, amestecand bine dupa fiecare. Cam 10 linguri e de ajuns. Apoi se toarna restul de lapte fierbinte peste galbenusuri, in fir subtire, timp in care e important sa amestecam neincetat in galbenusuri cu un tel… ca sa nu se faca omleta Punema apoi amestecul de galbenusuri si lapte inapoi in oala si puneti inapoi pe foc amestecand non-stop in crema cu telul pana cand aceasta se va ingrosa si va devein vascoasa., cam de consistenta unei maioneze. Apoi oala in care am pregatit crema se pune intr-un vas cu apa rece. In crema se mai poate adauga suplimentar esenta de vanilie pana cand e suficient de “vanilata” pentru gustul fiecaruia. Dupa ce s-a racit, crema se pastreaza la frigider pana in momentul in care o folosim. Adica, in acest caz. pana dupa ce s-a racit si blatul si l-am taiat pe orizontala in 3 layere.
Cum ornez prajitura?
Feliile de blat se insiropeaza cu zeama de la compotul de cirese sau cu un sirop facut din dulceata de cirese, fara fructe, si apa. Separat fructele din sirop se pun la scurs. In crema de vanilie se amesteca 100-150 de grame de migdale maruntite (dupa gust) si restul se pastreaza pentru ornat. Trebuie pastrate si cateva linguri de crema fara migdale pentru acoperit prajitura. Se adauga pe fiecare felie de blat crema de vanilie si cateva cirese. La final, peste blatul superior, prajitura se imbraca in crema de vanilie, iar pentru ornat putem folosi praf de scortisoara, migdale si cirese. Iar rezultatul este cam asa, iar combinatia dintre scortisoara si cireste mie mi se pare foarte interesanta Enjoy!
Scriam pe blogul WeBuzz despre switch-ul de care era nevoie in evenimentele din industria de marketing online din Romania, care vine, iata, impreuna cu cele 3 conferinte ale primaverii organizate de Evensys.
Anul trecut cam pe vremea aceasta incepusem sa caut cu mai mare atentie motivatiile petru a merge la evenimente, in calitate de participant. Si ajungeam atunci la concluzia ca e nevoie de mai multa concretete si specializare pentru a vedea cu adevarat utilitatea informatiei si a timpului petrecut pentru learning si schimb de experienta, dincolo de networking. In vest trecerea s-a facut si evenimente ca iStrategy , Online Marketing Summit sau Social Media Worldforum vin, prin speakerii lor, cu practici si concepte pe baza carora conversatiile specializate pentru acest domeniu pot prinde contur si se pot incarca de know-how si perspectiva.
Avand in minte urmatoarele conferinte de online marketing de la noi, dar si din restul Europei, iata care sunt motivele pentru care cred ca trebuie optat sau nu pentru a participa sau nu la un eveniment din industrie, formulate sub forma de intrebari la care…fiecare isi poate raspunde:
1. Ma intereseaza subiectul conferintei? Si daca da, din ce punct de vedere? Dintr-o intreaga agenda de conferinte internationale si locale, pe mai multe subiecte generale sau de nisa, este important sa alegem sa mergem la acele evenimentele care rezoneaza cu preocupari personale sau profesionale, pasiuni, interese, prioritati, nevoi pe care le avem intr-un anumit moment.
2. Ce anume, concret, ma intereseaza din agenda evenimentului? Daca de exemplu ma intereseaza numai un speaker, poate il voi regasi la mai multe conferinte pe durata unui an si nu este musai sa merg la toate, atata vreme cat subiectele de discutie sunt similare. Altfel, daca peste 50% din subiectele din agenda sunt lucruri noi, interesante, sau care au o legatura imporanta cu experienta si activitatea mea, merita sa fiu acolo si sa aflu despre ele, in compania unor oameni cu aceleasi interese ca si mine.
3. Ce imi doresc sa obtin in urma participarii? Programul, speakerii, participantii, ma pot ajuta in ceea ce imi doresc sa obtin? Spatiul pentru “asteptari” din formularele de inscriere la un eveniment nu este, de cele mai multe ori, pus acolo ca sa dea bine, ci ca sa vina in ajutor atat participantilor cat si organizatorilor
4. Care este rolul meu in cadrul acestui eveniment? Sunt participant simplu si daca da, din ce categorie de participanti fac parte (bloggeri, clienti, agentii, freelanceri, dezvoltatori, etc). Sunt keynote speaker, moderator, sau inside-man…fiecare din aceste roluri vine cu responsabilitatile si beneficiile sale.
5. Ce obiective profesionale sau personale pot atinge participand? E posibil ca acestea sa nu fie clare, si la unele evenimente, mai ales cele cu un cocnept nou, sa mergem din curiozitate sau just for fun Insa, pe masura ca numarul participarilor noastre creste, la fel ca si numarul evenimentelor pe parcursul unui an, trebuie sa avem si un criteriu care tine de dezvoltarea noastra sau a business-ului in care activam, pentru ca participarea sa aiba cat mai mare utilitate.
6. Care sunt top 3 lucruri pe care consider ca le voi castiga participand? De la networking pana la intelegerea unor trenduri noi in domeniu, e bine sa avem clar in minte cu ce ne vom alege dupa cele cateva ore bune de conferinta.
7. Care sunt top 3 lucruri pe care consider ca le voi pierde participand? Aici este vorba despre prioritizare. Daca ce pierd este mai insemnat decat ce castig (vezi punctul 6), fie si la nivel de feeling, probabil ca e bine sa ma uit si spre alte evenimente.
8. Este rentabila participarea mea? Investitia in dezvoltarea noastra profesionala si personala este importanta, dar, de cele mai multe ori, are nevoie si de resurse. Daca esti pregatit sa le investesti, si evenimentul a raspuns bine la intrebarile de mai sus, e momentul sa finalizezi inscrierea
E captivant cum o melodie bună îți poate trezi stări, emoții, amintiri, visuri pe care uitasei că le ai în adâncul sufletului. Cum, pe ritmul potrivit, poți construi în minte scenarii, eseuri, planificări, campanii care altfel se feresc să se ivească din imaginația ta, oricât de mult le-ai amenința cu deadline-uri, obiective, argumente strategice și documentație.
Iată un exercițiu de antrenare a creativității pe care vi-l recomand, pentru simplitatea, frumusețea și eficiența lui. Să ii spunem…a îmbina utilul cu plăcutul: când știți că vocabularul și lectura suficientă stau bine la locul lor în minte voastră pentru a vă servi unui nou proiect și totuși ideea grandioasă se încăpățânează să nu ia nicicum formă, inchideți ochii și ascultați acea muzică în care vă regăsiți, care vă transmite forța, energia explozivă sau, dimpotrivă, liniștea, calmul sau romantismul de care aveți nevoie. Ideile cele mai frumoase ne vin când avem starea de spirit și ritmul potrivit pentru ele. (NB: se aplică și dacă starea potrivită este furia)
Am scris mai sus despre muzica “bună”. Există diverse definiții pentru ce poate însemna acest concept, dar pentru fiecare dintre noi poate insemna cu totul altceva. Pentru mine muzica bună este aceea în care pot găsi sensibilitatea unei arte, inteligența mesajului si ritmicitatea care mă poate emoționa. Emoția, pe de altă parte, are, la rândul ei, grade și forme diferite, în funcție de educație, cultură, mediul în care trăim. Deci…totul este relativ Așa că, până la urmă, găsesc că e cel mai potrivit să definesc muzica prin ceea ce imi oferă. Cam…așa:
Mi-e dor uneori de weekendurile in care mama facea curatenie generala in casă, prin geamurile larg deschise intrau aer curat și multă lumină proaspătă…puțin cam răcoare, iar din sufragerie răsunau melodii celebre, de pe plăcile de vinil sau de pe casetele ce se roteau in combina patrățoasă, cu prea mult butoane – muzica celor de la ABBA, Beatles, Michael Jackson, Elvis, Madonna, U2, Bon Jovi, Whitney Houston, Phil Collins, The Rolling Stones, Qeen, Tina Turner, Scorpions, Stevie Wonder, Bob Marley, Bee Gees… si altii pe care probabil acum nu ii am in minte
In afara de celebrele nume de mai sus, am avut parte de o selectie pretioasa de muzica clasica din repertoriile lui Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Verdi… care la început m-au amuzat – pentru ca deveniseră o oportunitate de piruete in fustițele croite de străbunica mea, coritoreasă talentată și fâșneață care m-a iubit, mi-a făcut cele mai gustoase sandwichuri cu parizer și muștar și hăinuțe la fel de frumoase ca ale lui Sandy Belle. Apoi m-au fascinat prin claritatea compozitiilor, și prin puterea pe care o oferă imaginației pe care ți-o oferă. Creații ca Fuga, Nocturna, Recviem funcționează, cel puțin pentru mine, ca un catalizator elegant, armonios, eliberator.
In unele zile din combina muzicală răsunau cei trei tenori, Pavarotti, Carreras și Domingo, dintre care mama avea o slăbiciune evidenta pentru Pavarotii , sau Toto Cutugno, Laura Pausini, Tozzi, Bocelli, ale căror versuri ale melodiilor pur și simplu mi-au rămas pentru totdeauna in minte. La fel ca versurile melodiilor ABBA. Knowing me, knowing you, it’s the best i can do…:-)
Imi amintesc cu drag si de prima orga mai serioasa pe care am primit-o cadou de la …Mos Craciun . Si despre cum am invatat sa cand “Fur Elise”, “Simfonia a 9-a in Do minor” si, desigur, “Barbu Lautarul” MI SI SI SI LA DO LA SI SI … unele noste nu se uită niciodată.
De la părinții mei am invatat (printre multe altele) sa descopar muzica, și m-au lăsat sa o simt si sa o exprim. Cei care ma cunosc bine stiu ca sunt foarte pragmatica, critica si cam prapastioasa. Dar muzica, alaturi de carti si dragostea pentru ce inseamna “sa lucrezi cu oamenii” sunt parghiile care ma fac, atunci cand am nevoie, sa visez. Sa cred peste ce imi permite realitatea sa vad si sa fiu optimista. Ceea ce va doresc si voua.Uneori, viata pare mai frumoasa pe note muzicale
May you all have a Happy New Year and welcome it full of joy, bravery and awesome plans! 2o12 is almost done, 2013, here we come. This post is about all those people that mean a lot to me, about all those moments i shared with them, and about every time i laughed, cried, hoped, worked hard, worked harder , felt down and got up again. All of them, have made a…freaking great year,with beautiful accomplishments and some big fat fails to learn from and never to them again
This year has been about growing, for me. And i really hope most of you felt like growing, even a bit. And if you don’t yet,how about you make a list of all your plans for next year, think big but keep it real, close to your heart and…measurable – write down visiting all your dear ones at least twice a year, reading a new book at least every month, telling that special someone you love him in a different way every…day , learning a new language. Start making better presentations for work, change your look, move into a new home, start a small business, or a large one, travel in at least 2 foreign countries or visit the 7 wonders of the world, learn to sky, to tap dance, volunteer for an NGO, apply for an MBA or make a shift to your career. Write them all down, prioritize them, follow them. And…see you next year, with a hand full of joy and growth!
The end of the year is, by global tradition, the time when we take a break and some moments to look back, draw conclusions, do some learning and future planing. Some people say we shouldn’t wait for the end of the year to do that, as they say we shouldn’t wait for special holidays to celebrate. I believe we really need some special days to remind us to do all the special things like..resting, thinking about ourselves, about our dear ones, about our greatest wishes, hopes and dreams. It’s the same principle as objectives setup in project management – you need specific time for planning ahead (the beginning of the year), implementing and evaluation (the end of the year). Otherwise, we all think we keep in mind the importance of self and life evaluation…generally. But how often does is sleep through our fingers, in the rush of everyday routines?
Anyway, speaking about looking back and planning ahead: i have a lot of things to be grateful for, after 2012: i learned a lot, professionally and personally. I managed to keep discovering how much there is still to learn and not freak out completely , i managed to be there, most of the times, for the ones i love most, and i also learned to take people and things around me…as they come. I never underestimated anyone around me, nor taken them for granted, but I used to have a special wishful joy in meeting open people, clever people, successful people, people with potential, with strong will and guts, and find it quite difficult to spend a lot of time around people with fewer or no ambitions, interests or manners. Yes, it seems judgmental. But please, let us just call it thorough intention of selection. This year has though me (or better yet, some absolutely wonderful persons that surrounded me this year got me into learning) to enjoy everyone, and adventure into seeing the best in them; seeking that part that makes them unique, special, different, and try to make a sense of it and the best of it, detrimental to flaws, that we all might have, in the end. Yes, that is an approach with ups and downs. But I’m gonna stick to it for now, and I shall refine it next year
“People aren’t always what you want them to be. Sometimes they disappoint you or let you down, but you have to give them a chance first. You can’t just meet someone and expect them to be everything you’re looking for and then be angry when they’re not every hope and aspiration you projected onto them. It’s foolish to believe that someone will be what you imagine them to be. And sometimes, when you give them a chance, they turn out to be better than you imagined. Different, but better.” (Chloe Rattray, Sacré Noir)
NB: It’s OK to share your wishes for next year with others. But keep some of them just for yourself. I came to know that it helps growing a more honest inner relationship Have a great new year!
Sau despre a indrazni, dar cu masura Una dintre…micile prioritati din viata mea este sa pot spune zi de zi ca am mai invatat sau descoperit ceva, ca am mai crescut. Cred ca este important sa ne propunem sa ne auto-depasim si sa fim autentici. Atat pentru una cat si pentru cealalta chestiune, avem nevoie insa de indrazneala de a iesi uneori din zonele de confort sau de ne zbate pentru idei in care credem.
In drumul spre dezvoltare personala exista momente in care iti dai seama ca particele din felul tau de a fi nu te ajuta neaparat. De exemplu, imposibilitatea de a spune “nu”, toleranta excesiva sau “atentia prea mare la detalii” in deursul careia pierdem esentialul. Si dupa constientizare, ce nu-i deloc usoara, urmeaza etapa a doua, care e si mai grea. Ajustarea. Cum nu avem un set de “scule” cu care sa mesterim la propriul comportament schimbarile nu sunt usoare, nu sunt rapide. Dar important este sa fie. Astfel incat sa ajungi sa ai curajul sa spui clar si raspicat, de aici pana aici sunt eu, de aici pana aici sunt lucrurile dragi si importante, si de aici incolo este restul. Sau sa ai curajul sa te avanti intr-o directie noua sau intr-o situatie dificila pentru ca ai incredere in cine esti si in ce poti.
Indrazneala, indrazneala, dar cum stii cata este buna? As spune ca exista o parghie care ne poate ajuta sa facem mai usor pasul catre ce ne face bine, si ne poate ajuta sa avansam personal si profesional, fara a face rau altora. Si, la fel de important, fara a le oferi spatiu celor care au o lejeritate aparte in a lua ce nu-i al lor sau in a pretinde ce nu li se cuvine. Pe romaneste, se numeste asertivitate. Daca ne propunem sa fim noi insine, sa fim sinceri, purtand in minte si grija fata de ce se afla in jur, am impuscat doi iepuri dintr-o lovitura. Reusim sa avem “the balls for the progress”, fara a deveni deplasati. Si aici…incepe discutia despre ce este si ce nu este deplasat.
Dar as spune, pe scurt, ca reteta aproape perfecta pentru a simti ca incepi intr-adevar sa ai acel “tupeu bun” care de duce spre succes, este formata din challenge si constientizare. Adica…sa stii cum sa fii asertiva si tabu, jongland inteligent intre acestea doua.
In prelungirea celor de mai sus, un mesaj fain pe un ritm care te prinde, a la Maria Haukaas:
Imi amintesc că vorbeam acum vreo lună cu Cristina despre Wreck it Ralph și ne întrebam dacă o să prindă sau nu filmul, fiecare fiind de o parte a baricadei In loc de răspuns, vă spun o poveste despre cel mai simpatic și isteț umor de content pe care l-am întâlnit după… multă vreme și multe filme consumate, animații sau nu neapărat. Și…despre Vanilina, un personaj care este intruchiparea perfecă a ce numesc eu “levely jubbly”.
Am intrat in sala de cinema cu oareșce aroganță a vârstei care îmi spunea că merg la “un filmde copii” și curiozitate față de contacul cu lumea jocurilor video, cu care nu am fost foarte bună prietenă, ci mai degrabă doar ne-am intersectat din când în când, în weekend și maxim in vreo dupamiază din săptămână, după școală Dar…cu un pic de nerăbdare să o descopăr pe Vanilina. Nu știu câți o “cunoașteți”, dar eu de când am văzut trailerul am rămas în cap cu imaginea adorabilă a acestuititirez verzuliucu dulciuri in păr, atârnat de-o cracă de copac colorat, enervându-l pe Ralph, ditamai namila de demolator profesionist
La inceput, filmul e simpatic, pentru că, adult fiind (așa imi place să cred uneori) îți amintește de copilărie, când visai că seara, după ce toată lumea, adoarme, juăriile prin viață. Curând insă incepe să devină, trust me!, un film interesant despre dorința de recunoaștere și prietenia adevărată. Cu aventură, emoție și umor construite inteligent, cu voci bine alese pentru personaje și multă, multă culoare. A, da, și un pic de dramă romantică Un fel de…sugar, spice and everything nice care te destinde, cel puțin, și te face să zâmbești, să râzi (și e ok să râzi pentru că toată sala râde) sau să scapi o lacrimă-două, atunci când prietenia este ilustrată atât de frumos încăt parcă devii din nou copil și crezi cu tărie în faptul că nimic nu o poate zdruncina.
Cum am mers la film cu două fetițe tare simpatice, de 7 și respectiv 10 anișori, am primit și feedbackul acestui target, mult mai apropiat de lumea lui Ralph din film decăt mine: “A fost frumos! Aș vrea să locuiesc in Bombonia…dar oare există cu adevărat?” “Ralph e cam tolomac el așa, dar e bun defapt…adică e un rău bun, chiar cel mai bun…înțelegi tu! ” Well…acum mi-e doar de Vanilina. Si de Andra și Adi.
Ce e cu Bombonia, o să vă intrebați poate. Ei bine…vă las să descoperiți pe cont propriu. Ajung adesea să povestesc filmele care imi plac așa că…e cazul să ma opresc, spoiler alert! Vă invit însă să mergeți cu cei mici, sau cu prietenul, soțul, gașca, să vedeți Ralph Strică-Tot. Pentru că lumea lui merită descoperită, ca să evadăm puțin dina noastră, și e tare, tare, simpatică.
Pentru mine a fost…un mare drops energizant, animat și colorat. Si se pare ca nu e numai părerea mea, pentru că Wreck it Ralph a urcat pe primul loc in box office-ul american după primul weekend in cinema. In plus, iată ce scriu, de exemplu, cei de la IGN US, una dintre cele mai cunoscute publicaţii online de divertisment şi tehnologie: Studio-ul de animaţie Disney şi-a recâştigat gloria cu acest film, ba chiar mai mult decât atât. Magia tehnologică nu înseamnă nimic fără emoţie, iar Ralph Strică-Tot nu se îndepărtează deloc de la misiunea sa principală: să ne amuze şi să ne înveţe ceva despre noi înşine.
Despre povestea lui Ralph, lumea sa și alte mici atracții venite direct din lumea jocurilor video, mai multe pe site,Facebook si la cinema. Vizionare plăcută!
In afara de comunicare, mai am doua pasiuni pe care in favoarea primeia le las, recunosc, de multe ori sa se risipeasca: gatitul si designul vestimentar. Pentru ce povestea despre moda di design e tare lunga, azi ma rezum la gatit 
