De acum nimic nu va mai fi la fel. Ne schimbăm. Eu, noi, România.

3 noiembrie 2015. Aproape 30,000 de oameni, impreună, în stradă, în Bucureşti. Ultimele zile au fost ingrozitoare şi induioşătoare dincolo de margini. Eu nu am ştiut ce să spun, până acum, care chiar să ajute, am putut doar să fiu alături cu sufletul şi câteva gesturi prea de mici pentru suferinţa atât de mare de la #colectiv. Dar ce am simţit şi ce incă simt e atât de apăsător şi nu trece. Doare. Infinit mai puţin decât pe cei 32 care nu mai sunt printre noi, cei peste 170 de răniţi grav din spitale care luptă pentru a supravieţui, cei şi-au pierdut oamenii dragi…
 12143346_10156183271900007_2357409235858413886_n
Dar durerea asta e bună. Pentru că ne ţine alerţi, motivaţi, emoţionaţi şi ne-a unit mai mult decât în orice alt moment căruia să ii fost martoră în cei 27 de ani. Iar energia noastră comună pare să aibă cu adevărat forţa să schimbe lucruri. Putem face lucrurile să se intâmple. Forţa de mobilizare din acest weekend negru la final de octombrie, cei 12,000 de oameni de la Marşul Tăcerii, cei aproape 30,000 de oameni de ieri despre care părinţii mei au spus cu nod in gât dar şi mândrie „Uite, ştiu ce spun şi ce vor să se schimbe în ţara asta, vorbesc corect şi frumos”, numărul celor care scriu, vorbesc, fac ce pot in memoria #colectiv este o forţă care poate face #revolutie. 
Am plâns ascultând melodia celor de la Taxi, luni. A fost primul moment în care am putut să exteriorizez cumva ce simţeam. Şi primul moment in care am putut să ies din letargie şi să îmi dau seama că intrebarea asta, „Ce faceţi?”, nu va mai fi retorică sau de complezenţă, pentru mulţi dintre noi,  niciodată.
„Poate faceţi acum, poate faceţi măcar, nu ştiu, orice, poate începeţi măcar cu lucrurile mici. Noi o să ne uităm la voi în fiecare zi, cuminţi, de aici”
In aceeaşi zi, băieţelul unei prietene a zâmbit la noi in timp ce îl intrebam ce părere are despre un desen adresat celor de vârsta lui: „Alegeţi voi, că sunteţi mai avansate”. Am zâmbit şi eu, pe moment. Şi apoi mi-am dat seama cât de mult înseamnă azi, aceste cuvinte ale lui. Avem datoria să alegem mai bine pentru cei care incă nu pot, sau care…nu mai pot. Şi trebuie să alegem, nu ne mai putem eschiva. Dar să alegem inţelept, paşnic şi impreună, pentru că de ce facem azi, şi mâine, şi câte zile va mai fi nevoie, la proteste, depinde cum va incepe adevărata schimbare: a clasei politice, a sistemului care legiferează spaţiului privat din România, a concertelor şi cluburilor, a noastră.
Dar acum, azi, facem ceva, dragă Claudiu, dragi oameni care aţi pierit crunt vineri noapte. Şi din gestul mic de a ieşi în stradă s-au adunat ieri peste 20,000 de voci care răzbat in presa internaţională şi care în sfârşit aduc nişte demisii. Mă uit in jur şi văd mai mulţi oameni care vor să facă lucrurile altfel, mai mulţi oameni cu care parcă semăn, în vocile cărora mă regăsesc. Vorbim mai aprins şi mai onest mi se pare, despre respectarea legilor la grija pentru cel de lângă noi. Parcă nu ne-am mai văzut de mult suficient de bine, de frumos, de curajos până acum, ca să ne luăm de mâini şi să strigăm….Da, de aici şi până la schimbări funcţionale in administrarea României mai e mult. Vlad Mixich a transformat emotiile in cateva cerinte clare, bine punctate. Si pana cand ele devin realitate, ceea ce am creat este un început cu ecou puternic, încărcat de  sens pozitiv. E aproape insuportabil de trist că 32 de oameni au murit şi alte zeci trec prin chinuri goaznice ca să ne revoltăm colectiv. Dar tocmai de aceea, altfel decât să se schimbe lucruri nu putem accepta: sunt lucruri pe care fiecare trebuie să le schimbe şi e un test de onestitate şi tărie să le schimbăm. Dar fiind fiecare din noi mai buni, mai responsabili, mai luptători, mai iubitori, îi vom cerne pe cei care nu vor să fie aşa, treptat. In niciun caz suferinţa de la #colectiv nu poate rămâne zadarnică.
Ce s-a întâmplat la clubul #Colectiv în noaptea de vineri, 30 octombrie 2015 este o tragedie ingrozitoare, copleşitoare. In care s-au stins şi oameni pe care ii ştiam, oameni din generaţia mea, oameni plini de pasiune şi de viaţă. Iar viaţa lor a ars. Intr-un accident stupid favorizat de un lanţ de improvizaţii şi ilegalităţi. Eu le sunt datoare să nu mai fac unele lucruri la fel. Şi să fiu în stradă, protestând faţă de cei care ar trebui să conducă ţara asta spre mai bine, dar de atâţia ani nu vor, nu pot, nu ştiu.  Pentru ca doar aşa o să fie „mai încet răul de pe Pământ”.
Anunțuri

The Crossroad of Should and Must: drumul dintre ce trebuie şi ce simţim să facem

    crossroads of should and must

Elle Luna este după parerea mea un artist minunat şi o femeie plină de culoare, la propriu şi la figurat 🙂  Genul acela de om destul de rar care emana bucurie si care parcă respiră ceea ce munceşte. Mi se pare că dacă ai reuşit să faci asta, sensul şi valoare lucrurilor pe care le faci de zi cu zi cresc exponenţial.

Şi adesea reuşim să facem asta atunci când ceea ce inteprindem se pliază cu adevărat pe felul nostru de a fi, pe abilităţiile, aspiraţiile, valorile şi sensibilitatea noastră. Atunci când reuşim să facem ceea ce avem nevoie să facem pentru a fi impliniţi, nu doar ce se spune că trebuie să facem. Aceasta este diferenţa dintre SHOULD şi MUST in viaţă. Pe care am descoperit-o explicată fantastic de frumos de către Elle: “Should is how other people want us to live our lives… Choosing Must is the greatest thing we can do with our lives.”

ELLE_LUNA_460Elle este un designer tânăr şi tare fain la care m-a uimit mai ales capacitatea de a construi poveşti bune  din fiecare proiect al său (e.g. #the100dayproject printre cele mei recente). Bune nu neaparat in sensul calităţii artistice, o zonă în care sunt departe de a-mi putea da cu părerea 🙂 ci bune in sensul forţei lor de a genera emoţie, de a trezi simţuri, idei şi dorinţă de a a face bine sau…mai bine.  O găsiţi pe Instagram sau Twitter şi iată aici un SoundCloud Track al celor de la Design Matters cu ea in care imi place nespus cum vorbeşte despre ceea ce face.

Mă opresc, dintre lucrurile pe care le face, asupra unei cărţi eseu-ilustrat în care vorbeşte despre diferenţa subtilă dar fundamentală dintre ce „trebuie” să facem şi ce este in firea noastră să facem. Defapt, despre drumul dintre acestea două, cel pe parcursul căruia putem să devenim mai buni, mai performanţi, mai creativi, mai…noi inşine.  The Crossroads of Should and Must: Find and Follow Your Passion este defapt, aş spune, un manifest ilustrat radiant despre de ce merită să ai curajul să trăieşti şi să munceşti creativ.

luna-so-now-what

Una dintre cele mai importante distincţii pe care le face Elle in cartea sa mi se parea cea între un loc de muncă („acel ceva pe care il facem de obicei de la 9 la 5 pentru salariul lunar„), o carieră (un sistem de progrese și promoții care se produce în timp in viaţa profesionala, în care recompensele vin in schimbul optimizarii şi maximizarii comportamentului„), și o chemare (ceva ce ne simțim obligați de a face indiferent de faima sau avere care vin in consecinta ), Luna a pornit acest proiect literar după un moment crucial viaţa ei, atunci când s-a trezit in imposibilitatea de a discenre intre rolurile şi nivelul de importanţă al celor de mai sus.

Iată ce spune, in câteva fragmente esenţiale, despre drumul dintre Should şi Must. Drumul dintre ele este cel puţin la fel de important ca semnificaţia fiecăruia. 

Should is how other people want us to live our lives. It’s all of the expectations that others layer upon us.Sometimes, Shoulds are small, seemingly innocuous, and easily accommodated. “You should listen to that song,” for example. At other times, Shoulds are highly influential systems of thought that pressure and, at their most destructive, coerce us to live our lives differently.

When we choose Should, we’re choosing to live our life for someone or something other than ourselves. The journey to Should can be smooth, the rewards can seem clear, and the options are often plentiful.

elle 4

elle 3

Must is different. Must is who we are, what we believe, and what we do when we are alone with our truest, most authentic self. It’s that which calls to us most deeply. It’s our convictions, our passions, our deepest held urges and desires — unavoidable, undeniable, and inexplicable. Unlike Should, Must doesn’t accept compromises.

Must is when we stop conforming to other people’s ideals and start connecting to our own — and this allows us to cultivate our full potential as individuals. To choose Must is to say yes to hard work and constant effort, to say yes to a journey without a road map or guarantees, and in so doing, to say yes to what Joseph Campbell called “the experience of being alive, so that our life experiences on the purely physical plane will have resonance within our innermost being and reality, so that we actually feel the rapture of being alive.

elle 1

How often do we place blame on the person, job, or situation when the real problem, the real pain, is within us? And we leave and walk away, angry, frustrated, and sad, unconsciously carrying the same Shoulds into a new context — the next relationship, the next job, the next friendship — hoping for different results.

If you want to know Must, get to know Should. This is hard work. Really hard work. We unconsciously imprison ourselves to avoid our most primal fears. We choose Should because choosing Must is terrifying, incomprehensible. Our prison is constructed from a lifetime of Shoulds, the world of choices we’ve unwittingly agreed to, the walls that alienate us from our truest, most authentic selves. Should is the doorkeeper to Must. And just as you create your prison, you can set yourself free.”

Ca o concluzie, Elle spune aşa „Choosing Must is the greatest thing we can do with our lives.” Dar până când Must să prindă contur e destul de muncit cu noi inşine şi prin forţele proprii. Ceea ce nu face decât să ne arate că suntem pe un drum care merită. Drumul către ceea ce simţim că trebuie să fim.

Sigur, apare imediat intrebarea…:-)

elle 2

Despre moralitate, fericire, devenire şi vindecare

pastila rosie daniel nicaRecunosc că am deschis „Pastila Rosie” din doua motive destul de departe de esenta cărţii: din curiozitatea de a vedea cum arată intre coperţile cărţii ideologia Matrix si metafora pastilei cunoaşterii îmbinată cu etica filosofică, dar şi pentru că l-am cunoscut pe autor. Ce a urmat după, inseamnă, pe scurt, două nopţi de lectură cu gândurile şi emoţiile mai alerte decât au fost de multă vreme. Eseul lui Daniel Nica reuşeşte să te macine puţin, dar fără să fie brutal, pentru că procesul de săpat inspre interiorul tău se produce cu argumente de istorie, fiolosofie, psihologie şi literatură. E ca şi cum aceste arte…sau ştiinţe ale devenirii şi exprimării umane conlucrează pentru claritatea ta.

Pastila Rosie nu este o lectură uşoară, ci una extrem de provocatoare.  Şi când spun asta, nu mă refer la semnatică, neapărat, ci la incărcarea instrospectivă a cărţii. Este unul dintre acele colume care are calitatea de a produce declickuri in mintea ta şi de te motiva să iţi reconsideri alegerile şi, poate, chiar să schimbi perspectiva. Este genul de carte care te determină să gândeşti mai mult, să devii şi să acţionezi mai conştient şi mai asumat.

Şi are, intr-adevăr, după cum spune Daniel spre finalul cărţii, valoarea unui antidot. Este o lucrare care are puterea să te facă să vrei să inţelegi mai mult despre tine şi despre ceilalţi, să creşti, să te vindeci, să te eliberezi, să cauţi, să te lămureşi cine eşti şi cine vrei să fii. Pe scurt, să intri intr-o şedinţă de lucru intensivă cu propria minte 🙂 Prima dovadă a acestui lucru este experienţa personală a autorului, volumul fiind scris intr-o perioadă de vindecare după pierderea unui om drag. Pe a două…m-aş feri să o definesc. Pentru că cred că aceasta este poate cea mai importantă valoare a cărţii lui Daniel Nica: e ca o pastilă inteligentă, care odată ajunsă, cu fiecare rând, in mintea ta, acţionează, in funcţie de nevoile tale, la nivel cognitiv, emoţional, spiritual sau ideologic. Intâmplător, eu am citit-o intr-un moment in care semnificaţia fericirii şi a moralităţii, cele două laitmotive ale Pastilei Rosii, au o importanţă concretă, nu doar filosofică.

„L-am descoperit pe Daniel Nica în perioada în care a studiat la Oxford. Cu siguranţă va fi o personalitate importantă a anilor care vin. Într-o lume filosofică divizată, autorul acestui volum reuşeşte să împletească filosofia analitică şi reflecţia continentală. În cartea de faţă, recuperează teme etice neglijate de filosofia morală modernă: sensul vieţii, fericirea, vocaţia, ratarea, descoperirea de sine şi creaţia de sine. Este o carte personală, scrisă frumos. O recomand tuturor cititorilor.” spune Julian Savulescu, Profesor la Universitatea din Oxford, Director al Uehiro Centre for Practical Ethics


Da, este o carte pe care oricine o poate citi şi care arată că tărâmul filosofic nu este unul inchis intr-o bulă a cunoaşterii şi profunzimii inaccesibile „muritorilor de rând”, ci unul deschis către fiecare dintre noi, în care sunt analizate, desluşite şi puse sub semnul intrebării lucrurile care ne privesc in mod direct, cotidiene: cum ne trăim viaţa, ce ne face fericiţi, de ce avem nevoie de ceilalţi şi ce inseamnă să iţi pese de ceilalţi, cum ne realizăm personal şi profesional şi de ce trebuie să ne pese de noi inşine.

Nu, nu veşi găsi răspunsuri absolute in Pastila Roşie. Cred că relativitatea este apanajul inteligenţei, intr-o măsură foarte mare. Dar veţi găsi un drum spre inţelegere personală, intimă, a felului in care putem privi cu mai multă claritate dincolo de cele două dogme contemporane: moralitatea înseamnă sacrificiul libertăţii şi al împlinirii de sine, iar fericirea înseamnă ignoranţă. Un drum pavat de autor, cu o mulţime de intrebări. Pentru că, nu-i aşa, „intrebările sunt defapt răspunsuri”.

Speranţa din care se nasc aceste pagini este că putem gândi fericirea ca luciditate şi morala ca libertate”, spune Daniel. Dacă ar trebui să aleg ideea fundamentală din cartea lui, aceasta ar fi.

Şi, alături de ea, las mai jos câteva fragmente care m-au convins să dau paginile mai departe. Pastila Rosie a fost publicată de cei de la Editura TREI .

Când e momentul potrivit să porneşti şi de câte ori e ok să greşeşti? #startups

Răspunsurile sunt defapt, destul de simple, când vine vorba de un proiect antreprenorial. Dar nu si precise. Antreprenoriatul este, cred, o artă în mai mare măsură decât o ştiinţă. Momentul cel mai potrivit nu are o regulă de calcul, in afara de cea a măsurii in care te simţi pregătit (logistic, emoţional, material, etc) în proporţie de 70%, pentru ca 100% nu vei fi probabil niciodată, se spune. Cât despre greşeli..cum era vorba aceea, cine nu munceşte, nu greşeşte? 🙂 Important este să ai un plan de business după care să te ghidezi, un sistem de măsură pentru rezultatele pe care le vei obţine şi capacitatea dar mai ales desciderea să ajustezi pe parcurs lucrurile care nu merg bine.  E o carte foarte faină exact pe acest subiect, al incercărilor şi erorilor şi al drumului spre succes: The Obstacle Is the Way, de Ryan Holiday (autorul besteller-ului Trust me, I’m Lying). Si inca un set de 12 adunate de Forbes.

Anna Vital, visual journalist la Founders & Founders, a realizat pentru aceştia o serie de infografice care demontează câteva prejudecăţi ale antreprenoriatului şi start-up-urilor. In principiu, ele răspund, grafic, la 3 intrebări importante:

1. Cum să nu te dai bătut

how-to-never-give-up

2. Cum ştii dacă este timpul potrivit sau este prea tarziu

too late to start

lost in life

3. De ce să nu iţi abandonezi ideile în care crezi

failure entrepreneurship

Şi, in loc de incheiere, iată mai jos o porţie de inspiraţie via StartupQuote (and their cool site here), de la owneri de business-uri mai vechi sau mai noi pe piaţă, care au trecut insă testele succesului. Pentru că subiectul inceputurilor de drum nu este niciodată unul lejer, şi de cele mai multe ori te scoate din zona de confort, lucrurile pe care le spun oamenii care au trecut de aceasta etapa pot fi cel putin interesante, deca nu ajung sa fie cu adevarat utile.

concept, trafic, conversie şi revenue: 4 care dau măsura succesului in marketingul digital

Am auzit de multe ori vorba: „E foarte mişto ideea asta. Dar nu o să vândă. Ne trebuie vânzări nu campanii mişto”. Nu incurajez astfel de gânduri pentru că cred că aşa putem cădea în capacana mediocrităţii în comunicare şi în marketing. Sigur, trebuie însă ca noi, cei din barca oamenilor de marketing şi a agenţiilor, să gândim strategii care au awareness focus, brand engagement focus sau lead generation sau sales focus. Deci problema, de cele mai multe ori, nu este a conceptului, ci a mecanicilor din spatele acestuia care servesc in mai mare sau mai mică măsură la livrarea de trafic, conversii sau venituri in urma unei campanii in mediul online.

Conceptul creativ este cel care iţi poate duce indicatorii peste limitele asigurate de bugetul de advertising şi care iţi poate aduce engagement de calitate din partea comunităţii online, ceea ce duce cătra trafic crescut in mediile activate in cadrul unei campanii, şi, in consecintă, expunere mai mare deci şanse de conversie mai mari şi de revenue mai mare. Şi iată cum se leagă totul 🙂

Acestea fiind spuse, să ne uităm puţin la o serie de metrici important de urmărit in marketingul digital, când vine vorba despre trafic, conversie şi in general ROI. 14, mai exact. De măsurarea lor atentă depinde cât de bine reuşim să inţelegem ce are impact, ce trebuie schimbat şi cum în urma campaniilor derulate in mediul digital. Iată-le exeplicate intr-un inforgrafic realizat de DigitalMarketingPhilippines:

most important digital marketing metrics

Tweet-uri despre fericire. #HappinessReport

Cei de la BrandWatch au publicat recent un studiu despre cum se manifesta fericirea in social media, bazat pe analiza continutului din publicat de catre utilizatori pe Twitter.

Iata cateva dintre cele mai importante concluzii ale Twitter Happiness Report 2015:

1. Australienii sunt cei mai verbali referitor la fericirea lor. De altfel, sunt si una din tarile cu cel mai inalt grad de fericire declarata a locuitorilor, deci datele sunt…sincere 🙂

top happy countries on twitter2. Barbatii folosesc in mai mare masura termeni pozitivi cand vorbesc despre ziua lor si evenimentele acesteia, comparativ cu femeile. Deci statutul de #DramaQueens ramane in continuare in curtea genului feminin 🙂

male vs female happiness on twitter3. Pe de alta parte, femeile vorbesc despre fericirile si nefericirile mai general decat barbatii. Din nou, o diferenta psihologica intre genuri care se manifesta natural in social media.

life vs day events on twitter

4. Iar nivelul de fericire si optimism creste cu fiecare zi a saptamanii. weekendul este mult mai happy decat zilele lucratoare si ziua de vineri este o veritabila petrecere. Sa curga cu #WelcomeFriday memes 🙂

happiness over the week on twitter

Raportul studiului este disponibil ici.

Despre content marketing. Numai de bine.

contentmarketing

Content marketingul ia avant in aceste momente in care devine din ce in ce mai clar de ce, dincolo de retelele sociale, este important pentru branduri sa creeze, sa detina si sa controleze canale proprii de continut online si content original care sa le faca memorabile pentru grupul tinta de potentiali consumatori si in general, pentru memoria internetului 🙂

Ca sa avem o delimitare clara, content marketingul este un cumul de intiative de marketing centrate pe crearea si distribuirea de continut care sa atraga consumatorii. Definita data conceptului de catre cei de la ContentMarketingInstitute suna asa: „Content marketing is a marketing technique of creating and distributing valuable, relevant and consistent content to attract and acquire a clearly defined audience – with the objective of driving profitable customer action.”

Cum anume castiga insa content marketingul teren?  mai jos cateva date in care cei de la eMarketer explica modul in care content marketinul creste si directiile spre care se indreapta: pe scurt, parte din bugetele si prioritatile de marketare se duc spre generarea de continut, continutul livreaza rezultate, contentul video inregistreaza o crestere spectaculoasa, estre nevoie de selectie inteligenta intre multitudinea de canale de comunicare a continutului. Si nu in ultimul rand, infograficele raman in atentia consumatorilor de online. Aflam mai multe deci, dintr-un infografic:

content marketing is king