Nişte lecţii pentru minte, inimă şi carieră. Colecţia 2015 spre 2016.

2015  fost un an plin. A fost un an al extremelor, cu surprize şi decepţii la fel de mari, în care am fost norocoasă să am alături nesperat de mulţi oameni cu poveşti impresionante, datorită cărora am crescut şi am devenit mai puternică. Am avut puterea să lucrez mult şi pentru proiecte în care cred, dar şi să mă întorc la pasiuni vechi, mari şi dragi.  A fost şi un an în care a trebuit să ma adun de pe pardoseală, emoţional, şi să îmi caut echilibrul în semi-întuneric. În care mi-am dorit uneori să am un buton magic de pauză, între vreo 5-6 maratoane la capătul cărora am fost cam istovită dar am (re)învăţaţ să spun nu sau să îndrăznesc mai mult, să nu las să piară ce este cu adevărat important pentru mine, oricât ar fi de lung drumul şi să nu imi mai fie teamă de eşec, tăceri şi necunoscut. Incă mai invăţ să am mai multă răbdare, să nu mai renunţ la ceea ce simt şi cred la fel de uşor. Pentru că, deh, învăţarea nu se opreşte când s-au terminat zilele dintr-un an. E dincolo de timp şi nu te întreabă mereu dacă eşti gata pentru următoarea lecţie.

A fost un an în forţă şi un an forţat. Pe repede înainte, dureros pe alocuri, dar extrem, extrem de benefic. A fost un an al contrastelor dar şi al regăsirii,  din care am rămas şi cu o seamă de vorbe de duh, parcă vechi de când lumea, care au tras concluziile unor experienţe aşa de noi încât sunt incă vii.

Nu există inimă mai mare pe lume, decât inima care știe să ierte.

Cine nu munceşte, nu greşeşte.

Nu exista oameni rai sau oameni buni. Există doar oameni.

Tot ce nu te omoară te face mai puternic.

Banii n-aduc fericirea.

Şi cea dintâi condiţie a fericirii e liniştea sufletului.

A fost un fel de an uragan, 2015, parcă.  Pentru mulţi, nu doar pentru mine. A început cu multe emoţii şi planuri mari. În perspectivă, un fenomen al naturii tare frumos. Şi apoi..s-a dezlănţuit. Şi să te ţii. A fost cu vânt puternic, aproape spulberător, dar care te invaţă să iţi aduci aminte de rădăcini şi să îţi construieşti piloni solizi, stabili, de care să te sprijini. Şi cu ploi torențiale, una după alta, dese, şiroinde, din toate direcţiile, dar care te forţează să înţelegi mersul şuvoaielor vieţii mai bine ca să poţi înota în direcţia bună. 

Aşa nebun cum a fost el, îi sunt recunoscătoare lui 2015. Pentru tona de lucruri pe care le-am trăit mai intens decât credeam că aş putea vreodată, pentru toate lecţiile puternice, pentru că fără el nu mi-aş fi găsit puterea ascunsă în locuri din suflet uitate de prea mult timp şi în oameni datorită cărora sau pentru care am zâmbit, sau am sperat. Am iubit sau am plâns. M-am adunat şi am mers mai departe, cu sau fără ei.

Acum ceva vreme, tata mi-a desenat pe colţul unui catalog de supermarket din bucătărie graficul vieţii mele. Cu sănătatea în pioneze, o sinusoidală zdruncinată în viaţa personală şi o săgeată în sus pentru cea profesională. Cu nişte semne de exclamare mari şi cu mult adevăr. Plus două lecţii pe care le ţin cu mine pentru totdeauna:

„Nu există un echilibru perfect între toate astea. Tot ce putem să facem e să ţinem toate liniile cât mai aproape de echilibru, şi să nu le lăsăm să cadă pe toate odată. Pentru că una le influenţează pe celelalte.”

„Viaţa, tată, e un şir de decizii şi greutăţi. Între care se strecoară din când în când nişte fericire. Şi trebuie să te bucuri de ea ca să ai puterea să mergi mai departe”

Da, despre fericire a fost lecţia lui 2015, defapt. În oricâte direcţii am umbla şi oricât de încâlcit ar fi drumul, atunci când ne dăm seama ce ne face cu adevărat fericiţi, buni, împliniţi, claritatea asta are puterea să despartă apele, să descurce iţele, să aducă linişte, să sape după resurse şi idei acolo unde pare gol. Şi partea bună e că toate aceste proceduri se întâmplă în interiorul nostru. Uneori lin şi cu perioade confortabile de recuperare. Alteori, furtunos şi fără anestezie. Dar cert e că nu mai contează, de la un moment înainte, cum e vremea afară, la fel de mult ca anotimpurile din minte şi din inimă. Pot fi uragane, plaje însorite sau ninsoare. Cea din primele zile din 2016, a fost, de exemplu, prima ninsoare de care mi-e drag cu adevărat, după mulţi ani. Pentru că se aşterne peste un an greu şi îl inveleşte, parcă, în sfârşit, ca să se ducă la culcare. Şi pentru că albul ei pare mai mult decât înainte despre libertate, tinhnă şi începuturi curate. Sigur…amestecat cu agitaţia vieţii, albul se mai şi mocirleşte, mai ales în oraşe. Dar dacă ne concentrăm mai mult pe lucrurile pozitive, şi facem mai multe şi mai bine decât anul trecut, avem mai puţin timp să ne plângem de ce nu e bine şi o colecţie mai mare de bucurii, fie ele cât de mici. Ca cele de mai jos, de exemplu. Desenate de Daily Heath Gen.

Anunțuri

Când e momentul potrivit să porneşti şi de câte ori e ok să greşeşti? #startups

Răspunsurile sunt defapt, destul de simple, când vine vorba de un proiect antreprenorial. Dar nu si precise. Antreprenoriatul este, cred, o artă în mai mare măsură decât o ştiinţă. Momentul cel mai potrivit nu are o regulă de calcul, in afara de cea a măsurii in care te simţi pregătit (logistic, emoţional, material, etc) în proporţie de 70%, pentru ca 100% nu vei fi probabil niciodată, se spune. Cât despre greşeli..cum era vorba aceea, cine nu munceşte, nu greşeşte? 🙂 Important este să ai un plan de business după care să te ghidezi, un sistem de măsură pentru rezultatele pe care le vei obţine şi capacitatea dar mai ales desciderea să ajustezi pe parcurs lucrurile care nu merg bine.  E o carte foarte faină exact pe acest subiect, al incercărilor şi erorilor şi al drumului spre succes: The Obstacle Is the Way, de Ryan Holiday (autorul besteller-ului Trust me, I’m Lying). Si inca un set de 12 adunate de Forbes.

Anna Vital, visual journalist la Founders & Founders, a realizat pentru aceştia o serie de infografice care demontează câteva prejudecăţi ale antreprenoriatului şi start-up-urilor. In principiu, ele răspund, grafic, la 3 intrebări importante:

1. Cum să nu te dai bătut

how-to-never-give-up

2. Cum ştii dacă este timpul potrivit sau este prea tarziu

too late to start

lost in life

3. De ce să nu iţi abandonezi ideile în care crezi

failure entrepreneurship

Şi, in loc de incheiere, iată mai jos o porţie de inspiraţie via StartupQuote (and their cool site here), de la owneri de business-uri mai vechi sau mai noi pe piaţă, care au trecut insă testele succesului. Pentru că subiectul inceputurilor de drum nu este niciodată unul lejer, şi de cele mai multe ori te scoate din zona de confort, lucrurile pe care le spun oamenii care au trecut de aceasta etapa pot fi cel putin interesante, deca nu ajung sa fie cu adevarat utile.

Oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii.

„Oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii.” Ah, ce m-a distrat fraza aceasta din Micul Prinţ când l-am citit prima oară!

Cred ca aceasta minunăţie de carte a lui Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon – d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist,  este un deliciu imaginativ şi un antrenor prietenos de curiozitate pentru copii şi un catalizator sensibil pentru morală şi emoţie, pentru adulţi. Nu degeaba este una din cele mai renumite cărţi din lume, tradusă in peste 250 de limbi şi dialecte, inclusiv braille,  din 1943, de când a fost publicată.

Am citit prima dată micul Prinţ prin clasa a doua, a treia, cred. Şi apoi am reciti-o la 19 ani. Apoi am citit-o in franceză doi ani mai târziu, pentru a fi sigură că nu am ratat vreo nunaţă autentică, vreun simbol ascuns in topica aparte a francezei. Şi am audiobookul pe telefon, just in case. Mai revin la el din când în când pentru inspiraţie şi zâmbete.

Micul Prinţ este o pledoarie pentru iubire, pace, prietenie, încredere dar mai ales pentru comunicare armonioasă şi deschisă  între lumea copiilor şi cea a adulţilor. Am sentimente mixte acum, in faţa trailerului filmului The Little Prince. Pentru că mi-e teamă ca, sub imperiul erei video, cartea să nu fie inlocuită de film pentru cei mici. Dar şi pentru cei mari. Pe de altă parte, filmul promite să păstreze emoţia şi să o pună în mişcare. Şi este in franceză. Deci…aleg să cred cu inima deschisă în puterea acestei poveşti atemporale. Pentru că, nu-i aşa, „Limpede nu vezi decat cu inima. Esenţa lucrurilor nu poate fi văzută cu ochii.” 🙂

10 Reguli esenţiale de copywriting

Joe Vitale, supranumit “The Buddha of the Internet”, datorită integrării elementelor de spiritualitate în lucrările sale, este un antreprenor american recunoscut pentru  cărțile și discursurile despre de marketing, advertising si comunicare persuasivă. Într-un articol despre copywriting publicat în volumul  Mastering the world of Marketing, Vitale vorbeşte despre „Cele 21 de Reguli Esenţiale de Copywriting”, gândinte ce-i drept mai ales din prisma vânzării. Dar, la sfârşitul zilei, tot despre “a vinde” este vorba, chiar şi pe gratis: idei, informaţii, opinii, reportaje, produse, servicii.

Am sintetizat din lucrarea sa numai 10 reguli, care definesc atitudinea și modul de lucru al unui copywriter indiferent de mediul său și subiectul despre care scrie. Să scriem texte reuşite, online sau offline, este, până la urmă, un obiectiv provocator. Mai ales la început de drum, nu-i aşa? Din fericire însă, sunt câteva direcţii care vin în ajutor, testate de istoria marketingului şi de profesionști de refeinţă din domeniu. Ele sună cam aşa:

1. Cunoaște-ți USP-ul (Unique Selling Proposition)

 USP-ul este, practice, un enunţ care explică (si implicit, vinde) valoarea care face produsul, seriviciul sau subiectul despre care scrii unic. Si pentru a-l identifica e nevoie sa iti cercetezi brandul sau subiectul bine, dar si sa cunoşti piaţa în care se află acesta. Cu alte cuvinte, creativitatea conţinutului trebuie ancorată în realitate.

2. Imaginează-ţi copy-ul alături de ideea vizuală

Alege un stil de copywriting şi încearcă să vezi cum trăieşte textul tău în cadrul mediului vizual pentru care îl gândeşti. Nu te feri să apelezi la formate consacrate pentru că… nu e mereu cazul să reinventăm roţi :-). Grafica şi fonturile nu spun foarte mult separate, dar alături de cuvinte capătă sensuri – iată de ce, adesea, copywriterii şi art drectorii formează echipe foarte unite care se rodează în timp şi ajung să funcţioneze ca un cuplu – vizualul şi mesajul se conturează împreună.

3. Creează un headline puternic şi revelant

Efectul pe care trebuie să îl creeze textul tău este acela de “Hei, ce vrea ăsta să spună?!” Încearcă să trezeşti cititorul la viaţă… .indiferent dacă ceea ce scrii este un “simplu” post pentru pagina de Facebook.

4. Scrie simplu, direct şi in stilul de conversaţie al publicului tău

Pentru asta este nevoie să îi cunoști pe cei la care vrei să ajungă mesajul tău. Descoperă-i, înţelege şi vorbeşte limba lor. Vei scrie cu siguranţă într-un fel pentru comunitatea instalatorilor şi în cu totul altul pentru un site dedicat viitoarelor mirese, corect?

5. Şi… ce dacă?

Scrie despre beneficii, despre experienţe, nu despre funcţii si specificaţii mai mult sau mai puţin tehnice. Pe cei care te citesc îi interesează ce le aduce produsul, serviciul sau subiectul descries de tine.

O metodă bună este să urmezi traseul “primeşti asta -brandul meu face asta – tu devii astfel sau obţii asta” atunci când creezi textele care pun brandul în contact cu targetul tău. Gândeşte aproape de viaţa target-ului tău, inspiră-te din poveştile lor sau din poveşti care i-au inspirat pe ei. Acesta este unul dintre motivele pentru care un copywriter e bine să citească mult, să se uite la filme, să fie în general deschis către cultură, curios şi dispus să înveţe lucruri noi.

6. Apelează la emoţie şi sentimente

Acestea sunt cele care ne impulsionează şi este bine să ţii cont de faptul că, adesea, noi, oamenii, facem alegeri emoţionale şi le justificăm abia apoi cu argumente logice.  Vezi povestea lui Gene Schwarts, care a scris un ad ce a vândut cu succes flori timp de 20 de ani.

7. Pregăteşte-te să demontezi în textul tău cele mai des întâlnite 5 obiecţii pe care le au, in general, oamenii

Nu am timp; nu am bani; nu îmi este de folos; nu te cred; nu am nevoie. Online sau offline, cititorii tăi vor avea adesea scuze pentru a nu se apleca asupra conţinutului propus de tine. De accea trebuie să cunoşti aceste motive şi să încerci să le vii în întâmpinare.

8. Conţinutul tău trebuie să fie: seducător dar specific, corect şi sincer.

Este important să îi atragi pe cei care te citesc, să le spui poveşti în care se pot regăsi. Fă asta fiind specific, fără să faci apel la generalităţi şi ambiguităţi, foloseşte corect informaţiile despre subiectul despre care scrii şi respectă regulile gramaticale şi de scriere. Nu în ultimul rând, fii sincer. Oamenii nu au nevoie să îi minţi pentru a-i seduce, experienţele oneste şi autentice sunt cele care te fac unic prin ceea ce scrii. Vorbeşte cu ei, nu doar pentru ei. Scrie ca şi cum ai fi în dialog cu cititorul tău.

lectii de copywriting joe vitale

9. Surprinde cu lucruri noi

Încearcă mereu să inovezi, să identifici idei, informaţii şi forme în care să te joci cu texte noi, astfel încât experienţa parcurgerii conţinuturilor tale să fie interesantă. Ce-ar fi ca textul scris de tine să fie ca un mic documentar atractiv pentru cititori?

10. Rescrie, testează, rescrie, ia o pauză, testează.

Nimeni nu s-a născut învăţat. Aşa că pentru a ajunge la copy-ul perfect e nevoie de inspiraţie dar mai ales de documentare, antrenament şi experimente. Învaţă de la cei care au făcut lucrurile bine înaintea ta, citeşte cărţi, vezi filme, urmăreşte-i în social media pe maeştrii conteporani în jurnalism şi copywriting. Iar faptul că testezi textele tale cu cineva apropiat, din targetul căruia te adresezi, înainte de a le  este publica, va fi o dovadă de interes pentru impactul real al muncii tale, dincolo de ambiţia creativă pe care, desigur, toţi din breaslă o avem; dar şi de respect pentru cititorii finali. 

Acestea fiind scrise, spor şi inspiraţie la redactat texte seducătoare :-)

Cartea care este defapt o uşă secretă

Quote-Haruki-Murakami-If-you-only-read-the-books-that-everyone-else-is-readingCitim din placere, din curiozitate, din nevoia sau dorinta de informare sau din dorinta de a descoperi lumi noi, experiente noi, de a evada sau de a ne (re)descoperi. Indiferent de motivatia pentru care deschidem o carte, vom gasi o recompensa (mai multe, defapt) ascunsa intre copertile ei aproape intodeauna. Recompensa e insa alta pentru fiecare cititor si alta la fiecare recitire (daca nu ma credeti recititi Micul Print sau Un veac de singuratate :). Usa pe care o deschide sau emotia cu care se inchide o carte este unica pentru fiecare dintre noi: pentru ca ceea ce intelegem, simtim si contemplam printre randurile uneri carti este legat stans de cine suntem noi.

Asa se face ca nu exista defapt o carte anume care sa deschida pentru toata lumea usi ale cunoasterii, desigur. La fel, nu exista o usa pe care sa o deschida orice carte. Dar e cert ca potentialul cel mai mare de a descifra secrete ascunse in interior nostru sau departe de noi sta in…cartea viitoare pe care inca nu ai citit-o. Si dincolo de lecturile obligatorii si de listele cu Top 100 de carti de citit intr-o viata, e important sa citesti carti care iti fac cu ochiul, carti care te intriga, te fugaresc, te depasesc, te enerveaza, te testeaza, te fac sa plangi sau sa razi cu lacrimi, pana gasesti cartea perfecta pentru usa secreta pe care abias asteptai sa o descui 🙂 Secretul este deci…sa citesti, si apoi sa citesti in continuare. Uneori, s-ar putea sa iti foloseasca si sa recitesti.  E o zicala inteleapta care spune ca O carte este un dar, pe care il poți des­chide iar și iar.

Mi-e greu sa spun despre o carte ca nu e buna. Pentru ca indiferent daca a raspuns asteptarilor mele de cititor sau nu, incerc fata de autorul ei un sentiment de recunostinta pentru timpul petrecut scriind o carte care a trecut proba publisherului si tiparului si a vanzarii. Am convingerea ca lectura nu poate fi niciodata obiectiva.  Povestea dintre coperti exista pentru tine in mod unic, prin prisma experientelor tale, a starii tale de spirit si a valorilor tale.

Nu vorbesc desigur despre corectitudinea gramaticala, acolo nu e loc de indoieli. Copiii Mariei Popescu vor avea intodeauna 3 i indiferent cati sunt la numar micutii popescieni, volumul pe care l-am cumparat v-a fi mereu cu prepozitia pe si nu fara, information si advice nu au plural in engleza, etcaetera. Vorbesc despre continutul literar, despre poveste. Exista autori cu o capacitate imaginativa si metaforica senzationala cum sunt pentru mine GG Marquez sau TS Elliot, autori care depasesc barierele timpului si spatiului cum sunt pentru mine de Saint-Exupéry sau Herbert, autori care scriu simplu dar cu extrem de multa sensibilitate cum sunt pentru mine Jane Austen sau John Green,  autori care te impresioneaza prin perspectiva narativa si magnetismul firului narativ ca Markus Zusak sau Jhumpa Lahiri, autori care cresteaza in psihologia umana si o radiografiaza pana in cele mai dureroase puncte, asa cum o face Bruckner in volumele sale sau autori care curpind intr-o carte parca o civilizatie intrega, cum reuseste Murakami…si multe alte profiluri de autori. Fiecare dintre ei e bun in felul sau. Ceea ce ne apropie de unul sau de altul mai mult nu tine doar de ei, ci si de noi. O lectura placuta este,intr-un fel, rezultatul intalnirii fericite dintre două povesti: povestea scriitorului si povestea cititorului.

Uneori ma amuz recitind poezii sau paragrafe din cartile copilariei. [Conteaza pentru resursele carafei mele interne cu optimism sa ma intorc acolo, din cand in cand. In timpul in care imaginatia mea nu avea margini si visam ca o sa salvez lumea…ca majoritatea celor ce varsta mea, probabil] Imi amintesc cum cochetam cu vocatia de scriitor cand eram mica: cred ca am scris poezii cat sa umplu zeci de felicitari pentru parinti, bunici, iubiti, prieteni, mama mi-a facut la 8 sau 9 ani cadou prima mea carte de poezii legata, cu coperta de piele verde inchis, si am inceput sa scriu chiar un roman despre lumea adultilor prin ochi de copil, intr-o vara petrecuta la bunici, intr-un caiet in care defapt trebuia sa scriu fisele lecturilor obligatorii (deh, am zis ca daca tot ma apuc sa incep cu ceva mare 🙂 ). Timpul a trecut insa si mi-am dat seama ca mintea mea critica se ancoreaza din ce in ce mai mult in cautare de dovezi, fapte, semne si logica, pana intr-atat incat aveam sa imi masacrez la nesfarsit fiecare rand de proza sau versuri fara sorti de izbanda. Asa ca beletristica a ramas o joaca de copil. Ce sa-i faci, nu putem sa fim toti scriitori.

Si tot apropo de scriitori, inchei cu vorbele acestui baiat tare inspirat si inspirational: Mac Barnett este unul dintre scriitorii americani contemporani de succes, scrie carti pentru copii si a explicat intr-un TED Talk cum sta treaba cu cartile bune si usile secrete pe care le deschid ele. Iata o portie de buna dispozitie:

Se poate şi altfel: O ţară în care…

Vorbesc rar despre alegeri politice pentru ca politica e unul din acele subiecte la care toata lumea „se pricepe” indubitabil si in functie de setul de valori de la purtator, fiecare are dreptatea lui. Dar am un nod in gat de-o saptamana la gandul ca Ponta e asa aproape sa ne fie presedinte. Asa ca iata:

Sunt multi care au spus-o mai bine decat o voi putea face eu, deja. Dar cu cat suntem mai multi cu atat mai bine pentru ca acum trebuie sa fim o majotitate. Ma simt insa datoare sa spun ca acum e, la modul cel mai serios, timpul Sa spunem stop, punct, si de la capat.” Si sa incepem cu capatul de sus al tarii. Da, presedintele singur nu poate schimba o tara. Dar este un om cheie pentru a noastra. Poate da voce, directie, insufletire, un model si o mana de fier pentru ca in tara asta sa se faca in sfarsit lucrurile cu cap si coada. Ne trebuie un strateg bun si un om cu bun simt.

Acum, lucrurile arata asa: tara asta e parca rupta in doua, Romania nu are buget pentru anul urmator, in schimb are un prim-ministru demagog, parsiv, deranjat prea des de observatiile Europene despre managementul defectuos al acestei tari, si la drept vorbind nerecomandat pentru pozitia pe care o ocupa sau pentru cea pe care vrea sa o ocupe nici de rezultate, nici de cariera, nici de calitati umane si nici de dreptul propriilor cuvinte. Ceea ce este ironic, avand in vedere ca dumnealui este scolit in drept. Un prim ministru care felicita reusitele mari ale comunismului cu urale si covor rosu din Coreea de Nord sau China. Dar…stai putin, pentru ce au iesit pe strazi atataea mii de oameni tot din tara asta, tot ai nostri, acum 25 de ani, ca sa scapam de asta? Cum sa fie posibil sa ne intoarcem singuri inapoi in timp, ca un titirez social ametit? Cred ca generatie mea nu va face asta.

Mai sunt inca 47% dintre noi care nu ai iesit in primul tur la vot. Daca vrem sa schimbam ceva, trebuie sa fim mai multi. Diaspora romana a inteles. Prietenii mei din Marea Britanie si Italia au inteles. Au vrut sa aleaga un viitor mai bun pentru tara asta din care nu au plecat de bine ce era, prea multi dintre ei. Au avut grija niste capete diace sa ii impiedice sa voteze pana la capat, dar e bine ca puterea care azi guverneaza Romania s-a temut de forta lor si e rau ca i-a intaratat pana intr-acolo incat diaspora romana nu mai simte descumpanire si revolta. Si noi, din tara, trebuie sa ne revoltam. Avem fiecare cate un vot sa facem asta.

Am votat in primul tur cu Monica Macovei. Documentat si cu toata convingerea. Si am stiut ca nu va intra in turul 2, din motive tehnice si de strategie pe care le-au explicat deja altii mult mai bine decat as putea sa o fac eu. Dar cred in continuare ca ea reprezinta unul din modelele de care are nevoie Romania. Klaus Iohannis este un altul. Acum, cand mi se pare deja urgent sa facem o schimbare profunda, mai avem in prim plan doar doua optiuni. Si o viziune despre Romania mai buna, pe care sper ca majoritatea o impartasim.

Pasul 1 pentru ca ea sa prinda contur, este majoritate la vot pentru Iohannis. Sigur, nici el, ca nimeni dintre ei si dintre noi, nu e perfect. Dar ascultati-l pana la capata pe omul asta coerent, onest si neaos in vorbe dincolo de toate, educat, cu viziune si care descrie un plan bun pentru Romania. Si dati mai departe vecinilor, colegilor de facultate, de serviciu, prietenilor si rudelor ora asta de speranta ca se poate si altfel:

/ALEGERI+PREZIDENTIALE+2014+Klaus+Iohannis+despre+tema+ruperii+Tr?video=0&width=600&height=400

Mergeti la vot. Si votati pentru o tara din care sa nu vrem la anu’ sa fugim cat mai multi.

  • O tara in care prostia, frauda, coruptia si smechereala sa nu faca legea fara niciun fel de opreliste
  • O tara cu un presedinte care da mai mult de doi bani si-un plagiat pe educatie
  • O tara care nu poate fi cumparata cu un kil de ulei si o galeata
  • O tara in care nu ni se incalca dreptul la vot si nu ni se insulta josnic inteligenta
  • O tara cu un presedinte pe care nu il arata cu degetul Vestul si care sa aiba o strategie de aparare nationala.
  • O tara cu economie care produce, nu doar aduce din afara
  • O tara in care oamenii ei mai si vin, nu din care doar pleaca
  • O tara la care macar din cand in cand, sa ne uitam cu mandrie, siguranta si curaj
  • O tara ghidată de valori, nu de moguli şi baroni
  • O tara in care sa mai avem o şansă de a trai, creste, invata, lucra şi muri cu demintate si o tara la care sa na gandim cu drag, oriunde am fi

Cum ar fi sa fie a noastra, tara asta? E o vorba din popor care spune ca o tara are presedintele pe care il merita. Hai ca putem sa alegem mai bine! Tara pentru care isi freaca Ponta si gasca lui mainile nu e tara mea. Nici a parintilor si bunicilor mei si nici a viitorilor mei copii. Hai ca suntem mai multi decat am fost in primul tur. Votati cu mintea deschisa si cu constiinta neparata de pomeni si traseism. Votati cu mintea voastra de romani destepti care stiu, in sufletul lor, ce e mai bine. Si vom vedea atunci cu adevarat care este presedintele pe care il meritam. Iesim mai multi la vot pe 16 noiembrie?

„Fiti eroi, in turul doi!” [Sibiu]

A fi sau a nu fi, cu 2 „i”

to-be-or-not-to-be

Probabil că alături de potrivirea numărului de e-uri ale verbului a crea, alegerea intre doar/numai şi decât, folosirea corectă a lui PE care, când se scrie a fi cu unul sau cu 2 i este o problemă veche şi dureroasă de când gramatica română. Ajutată să se perpetueze in generaţia noastră, a sharingului, inflaţiei de content publicat online şi social networkingului, in care un text scris greşit e cu mare uşurinţă distribuit mai departe fără corecturi, prin share, retweet, reblog, etc.

Aşa că nu strică nicioadă o reîmprospătare a cunoştinţelor. Numărul de i-uri din conjugarea lui a fi se calulează după următoarea formulă. (sau, pentru cei cu minte algoritmică de programatori, e cu IF…THEN EXECUTE 🙂

A. Se scrie FII, cu doi i atunci când folosim formele verbale de:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

B. Se scrie  FI, cu un singur i, in toate celelalte cazuri, adică:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.