Cartea care este defapt o uşă secretă

Quote-Haruki-Murakami-If-you-only-read-the-books-that-everyone-else-is-readingCitim din placere, din curiozitate, din nevoia sau dorinta de informare sau din dorinta de a descoperi lumi noi, experiente noi, de a evada sau de a ne (re)descoperi. Indiferent de motivatia pentru care deschidem o carte, vom gasi o recompensa (mai multe, defapt) ascunsa intre copertile ei aproape intodeauna. Recompensa e insa alta pentru fiecare cititor si alta la fiecare recitire (daca nu ma credeti recititi Micul Print sau Un veac de singuratate🙂. Usa pe care o deschide sau emotia cu care se inchide o carte este unica pentru fiecare dintre noi: pentru ca ceea ce intelegem, simtim si contemplam printre randurile uneri carti este legat stans de cine suntem noi.

Asa se face ca nu exista defapt o carte anume care sa deschida pentru toata lumea usi ale cunoasterii, desigur. La fel, nu exista o usa pe care sa o deschida orice carte. Dar e cert ca potentialul cel mai mare de a descifra secrete ascunse in interior nostru sau departe de noi sta in…cartea viitoare pe care inca nu ai citit-o. Si dincolo de lecturile obligatorii si de listele cu Top 100 de carti de citit intr-o viata, e important sa citesti carti care iti fac cu ochiul, carti care te intriga, te fugaresc, te depasesc, te enerveaza, te testeaza, te fac sa plangi sau sa razi cu lacrimi, pana gasesti cartea perfecta pentru usa secreta pe care abias asteptai sa o descui🙂 Secretul este deci…sa citesti, si apoi sa citesti in continuare. Uneori, s-ar putea sa iti foloseasca si sa recitesti.  E o zicala inteleapta care spune ca O carte este un dar, pe care il poți des­chide iar și iar.

Mi-e greu sa spun despre o carte ca nu e buna. Pentru ca indiferent daca a raspuns asteptarilor mele de cititor sau nu, incerc fata de autorul ei un sentiment de recunostinta pentru timpul petrecut scriind o carte care a trecut proba publisherului si tiparului si a vanzarii. Am convingerea ca lectura nu poate fi niciodata obiectiva.  Povestea dintre coperti exista pentru tine in mod unic, prin prisma experientelor tale, a starii tale de spirit si a valorilor tale.

Nu vorbesc desigur despre corectitudinea gramaticala, acolo nu e loc de indoieli. Copiii Mariei Popescu vor avea intodeauna 3 i indiferent cati sunt la numar micutii popescieni, volumul pe care l-am cumparat v-a fi mereu cu prepozitia pe si nu fara, information si advice nu au plural in engleza, etcaetera. Vorbesc despre continutul literar, despre poveste. Exista autori cu o capacitate imaginativa si metaforica senzationala cum sunt pentru mine GG Marquez sau TS Elliot, autori care depasesc barierele timpului si spatiului cum sunt pentru mine de Saint-Exupéry sau Herbert, autori care scriu simplu dar cu extrem de multa sensibilitate cum sunt pentru mine Jane Austen sau John Green,  autori care te impresioneaza prin perspectiva narativa si magnetismul firului narativ ca Markus Zusak sau Jhumpa Lahiri, autori care cresteaza in psihologia umana si o radiografiaza pana in cele mai dureroase puncte, asa cum o face Bruckner in volumele sale sau autori care curpind intr-o carte parca o civilizatie intrega, cum reuseste Murakami…si multe alte profiluri de autori. Fiecare dintre ei e bun in felul sau. Ceea ce ne apropie de unul sau de altul mai mult nu tine doar de ei, ci si de noi. O lectura placuta este,intr-un fel, rezultatul intalnirii fericite dintre două povesti: povestea scriitorului si povestea cititorului.

Uneori ma amuz recitind poezii sau paragrafe din cartile copilariei. [Conteaza pentru resursele carafei mele interne cu optimism sa ma intorc acolo, din cand in cand. In timpul in care imaginatia mea nu avea margini si visam ca o sa salvez lumea…ca majoritatea celor ce varsta mea, probabil] Imi amintesc cum cochetam cu vocatia de scriitor cand eram mica: cred ca am scris poezii cat sa umplu zeci de felicitari pentru parinti, bunici, iubiti, prieteni, mama mi-a facut la 8 sau 9 ani cadou prima mea carte de poezii legata, cu coperta de piele verde inchis, si am inceput sa scriu chiar un roman despre lumea adultilor prin ochi de copil, intr-o vara petrecuta la bunici, intr-un caiet in care defapt trebuia sa scriu fisele lecturilor obligatorii (deh, am zis ca daca tot ma apuc sa incep cu ceva mare🙂 ). Timpul a trecut insa si mi-am dat seama ca mintea mea critica se ancoreaza din ce in ce mai mult in cautare de dovezi, fapte, semne si logica, pana intr-atat incat aveam sa imi masacrez la nesfarsit fiecare rand de proza sau versuri fara sorti de izbanda. Asa ca beletristica a ramas o joaca de copil. Ce sa-i faci, nu putem sa fim toti scriitori.

Si tot apropo de scriitori, inchei cu vorbele acestui baiat tare inspirat si inspirational: Mac Barnett este unul dintre scriitorii americani contemporani de succes, scrie carti pentru copii si a explicat intr-un TED Talk cum sta treaba cu cartile bune si usile secrete pe care le deschid ele. Iata o portie de buna dispozitie:

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s