A fi sau a nu fi, cu 2 „i”

to-be-or-not-to-be

Probabil că alături de potrivirea numărului de e-uri ale verbului a crea, alegerea intre doar/numai şi decât, folosirea corectă a lui PE care, când se scrie a fi cu unul sau cu 2 i este o problemă veche şi dureroasă de când gramatica română. Ajutată să se perpetueze in generaţia noastră, a sharingului, inflaţiei de content publicat online şi social networkingului, in care un text scris greşit e cu mare uşurinţă distribuit mai departe fără corecturi, prin share, retweet, reblog, etc.

Aşa că nu strică nicioadă o reîmprospătare a cunoştinţelor. Numărul de i-uri din conjugarea lui a fi se calulează după următoarea formulă. (sau, pentru cei cu minte algoritmică de programatori, e cu IF…THEN EXECUTE 🙂

A. Se scrie FII, cu doi i atunci când folosim formele verbale de:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

B. Se scrie  FI, cu un singur i, in toate celelalte cazuri, adică:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s