A fi sau a nu fi, cu 2 „i”

to-be-or-not-to-be

Probabil că alături de potrivirea numărului de e-uri ale verbului a crea, alegerea intre doar/numai şi decât, folosirea corectă a lui PE care, când se scrie a fi cu unul sau cu 2 i este o problemă veche şi dureroasă de când gramatica română. Ajutată să se perpetueze in generaţia noastră, a sharingului, inflaţiei de content publicat online şi social networkingului, in care un text scris greşit e cu mare uşurinţă distribuit mai departe fără corecturi, prin share, retweet, reblog, etc.

Aşa că nu strică nicioadă o reîmprospătare a cunoştinţelor. Numărul de i-uri din conjugarea lui a fi se calulează după următoarea formulă. (sau, pentru cei cu minte algoritmică de programatori, e cu IF…THEN EXECUTE🙂

A. Se scrie FII, cu doi i atunci când folosim formele verbale de:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

B. Se scrie  FI, cu un singur i, in toate celelalte cazuri, adică:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s