Adresa la care locuieşte fericirea

E poate cea mai căutată adresă de pe Glob. Şi cea mai bine camuflată, totodată.

Fericirea este pe drumul acela în perspectivă, care se ţese centimentru pătrat cu centimetru pătrat din fiecare clocot de emoţie, din fiecare zbucium de ambiţie, din fiecare clipă de vis şi ceas de muncă, din fiecare vorbă de la oameni care ne întretaie calea, din fiecare dovadă de iubire şi din fiecare crâmpei de dezamăgire. Drumul pe care se aştern curbe la stînga şi la dreapta cu fiecare alegere pe care o facem, cu fiecare călătorie…imaginară sau reală.

happiness

Dar unde anume, pe acest drum întortocheat de alegeri?

In locul în care tot din jur se întâlneşte cu mintea ta: acolo unde se varsă emoţiile peste intâlnirile tale cu oameni, fapte, locuri şi evenimente care te marchează, te stânjenesc sau te inpresionează. Acolo unde ambiţia rodeşte în realizări care te fac mândru, poate mai cunoscut, poate mai experimentat, poate mai bogat sau…poate mai sărac. Acolo unde visurile devin realitate. Acolo unde munca este recompensată. Acolo unde oamenii din jurul tău îţi întind mâna, te mângâie pe creştet, bat palma cu tine, îţî dau un şut în fund, un ghiont complice, îţi ăncredinţează un secret, îţi dau mână liberă, îţi cer sfatul, îţi dau sfaturi sau te lasă liber să îţi decoperi singur învăţămintele. Acolo unde când uşa se deschide simţi că eşti acasă. Acolo unde el îţi sărută mâna, fruntea, obrajii, buzele. Acolo unde toate reuşitele şi eşecurile se trăiesc in echipă, unde cresc, construiesc şi muncesc în ritm cu tine oameni impresionanţi.

Când le-ai aşezat pe fiecare pe hartă, la interescţia lor sunt coordonatele fericirii mari, sincere, puternice, făcută din multe stări şi clipe mici, sincere, trecătoare. Şi atunci, nici nu mai contează că în jurul fericirii îşi fac de cap bezmetice în continuare nişte neajunsuri, nişte întrebări fără răspuns sau nişte nerăbdări. Nu au cheie pentru uşa fericirii , deci…să îşi aştepte rândul, să stea ăn banca lor şi le vom rezolva pe rând, în ordinea numerelor de pe tricou.

Eu găsesc fericirea în fiecare zi. Interesecţia se mai schimbă mai spre Nord sau mai spre Sud, după cât de tare bate vântul, dar e cam pe-acolo mereu: între muncă, iubire, proiecte în care cred şi oameni minunaţi, care mă fac să fiu mai bună. Şi de ceva vreme încoace parcă vântul nu mai bate.

Fericirea ta pe ce stradă stă?

P.S. Pentru că drumul spre fericire e în perspectivă, capătul fericirii este la linia orizontului. Linia orizontului nu poate fi atinsă, deci fericirea n-are margini.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s