Azi e soare, iar ieri pe la ora 4 dupamiaza ploua cu galeata in Bucuresti. In timp ce la Sofia erau 24 de grade si o zi frumoasa de inceput de vara, cu adieri subtile de vant si foarte putini nori, imprastiati parca inadins fix pe traiectoria avionului cu care ma intorceam acasa. Nu, nu urmeaza un text de tipul „Taft, coafura rezista”. Ci doar surpriza momentelor cand vremea din sufletul nostru este la 180 de grade fata de cea de afara. Este unul dintre acele semne mici ca suntem stapanii starilor noastre, sau victimele lor?…dar in orice caz nimeni si nimic nu pare sa le poata zdruncina din exterior.
Este ok sa te simti singur intr-o mare de oameni veseli si in plina activitate sociala. Este ok sa fii trist cand vezi curcubeul. Este ok sa plangi cand fulgera, si la fel de ok sa razi deja in hohote cand s-a intrezarit si tunetul intrecut de viteza luminii. Dansurile iubirii nu s-au nascut in ploaie, sunt le fel de frumoase si pe seceta. Ceea ce conteaza la sfarsitul zilei, dincolo de anotimp, este vremea din interiorul nostru.
A venit vara. Dar nu de tot, starea vremii inca se mai joaca.
