Siguranța bună și siguranța rea

Vine o vreme când fiecare dintre noi ajunge sa se intrebe: Incotro, de aici inainte? Mai ales in viata personala, aceasta decizie nu poate sa fie numai una rationala. Si…ce te faci atunci cand inima iti spune ceva si mintea ii raspunde: „Are you crazy?!” Cum alegi calea sigura?

Evident, nu exista o reteta care sa ne dea calea cea buna, pentru ca de cele mai multe ori nici nu este vorba despre calea cea buna sau calea mai putin buna. Este vorba despre alegeri de viata in functie de care viitorul nostru poata arata intr-un fel sau altul. Este vorba despre a alege o viata vesnic la limita sau o viata mai putin palpitanta dar mai sigura, de exemplu. Si despre a intelege ce inseamna „sigur” pentru este un cuvant cu doua taisuri: sigur captiv in lumea altcuiva este, spun eu, mai rau decat sigur pe cont propriu, fara resurse si certitudini prea multe.

Dar exista cateva reguli care ne ajuta sa alegem un drum care sa ne permita sa fim noi insine si sa crestem:

1. Fii constient de limitele tale

Fiecare dintre noi avem limitari in ce priveste ce putem accepta si ce putem face. Este important sa fim constienti de momentul in care am ajuns la limita de suportabilitate, pentru a evada in timp util din situatii care ne fac sa suferim sau sa ne pierdem pe noi insine. Este la fel de important sa intelegem ca nu putem face orice, ca este uman sa avem indoilei, temeri, rebufniri si ca limitele noastre trebuie respectate de cei alaturi de care pornim la drum, odata ce ambii ne-am asumat ca avansam impreuna. Altfel, riscam sa ajungem sa purtam in spate, fie ca putem fie ca nu, si poverile altora.

2. Fii constient de valoarea ta reala

Let’s face it, majoritatea dintre noi nu suntem in cercul oamenilor care au exact masura valorii lor si a nivelului la care se afla. Majoritatea oamenilor sunt fie in barca celor cu prea putina incredere in sine si parerea ca sunt mult mai putin importanti, necesari si valorosi decat sunt defapt, sau in barca de pe celalalt mal, cu prea multa admiratie pentru propria persoana si sentimentul de „eu sunt centrul universului” bine inradacinat. Conteaza sa stim in ce grup de aflam, si de cele mai multe ori avem nevoie de familie si prieteni pentru asta, pentru ca sinceritatea cu sine insusi este una dintre cele mai greu de construit calitati. Apoi, pasul urmator este sa invatam sa fim modesti si ambitiosi, indiferent de „barca” in care suntem. Dupa principiile „lauda de sine nu miroase-a bine”, „cu frica te mananca lupii” si „nimeni nu e perfect”.

3. Nu vei putea sa ii ajuti pe altii daca nu te ajuti mai intai pe tine

Da, suna egoist. Dar este in acelasi timp adevarat, pentru ca pana in momentul in care noi putem merge bine in picioare pe drumul pe care l-am ales, va fi dificil sa ii ajutam si pe altii sa isi continue sau sa isi revizuiasca drumurile. Iar din momemtul in care suntem capabil de asta, este bine sa oferim ajutorul cu drag, dar si cu o oarecare cumpatare, pentru a nu ne intoarce din nou la momentul in care trebuie sa invatam sa mergem.

4. Stabileste limita intre emotiii si ratiune

Iubim. Avem pasinui, visuri, dorinte, emotii. Si toate acestea sunt minunate, atata vreme cat nu lasam pe nimeni sa ni le desconsidere si invatam sa ne protejem starile emotionale astfel incat sa devenim prea vulnerabili, decat in fata celor care merita cu adevarat. Pntru ca, news flash, „life is filled with bitches„.

5. Fii fericit

Unul dintre prietenii mei are, de cand l-am cunoscut, aceeasi mare enigma aproape obsesiva: pentru ce traim noi pe lumea asta? Raspunsul pe care i l-am dat aproape de fiecare data a fost ca suntem aici ca sa facem lucruri la care sa putem privi cu mandrie in urma, sa fim o parte din sistemul care face lumea sa se invarta si sa traim fericiti, impreuna cu cei care conteaza pentru noi. If you ask me, fericirea este cel mai bun energizant. Fericirea si speranta la fericire ne fac sa mergem mai departe si sa gasim singuri sensuri mai mici sau mai mari vietii noastre.

Desigur, exista si acei oameni care inchid ochii si merg inainte fara reguli, care prefera viata ca un montaigne-rousse. Eu nu sunt printre ei. Si am convingerea ca nu putem sa facem la nesfarsit alegeri orbeste, fara a privi in perspectiva si contextual. Pentru ca s-ar putea sa pierdem pe drum oameni dragi, lucruri dragi, momente care nu se repeta.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s