Zâmbește, n-ai nicio șansă în fața lor! :-)

Imi plac copiii extrem de mult si imi plac aproape la fel de mult momentele in care te uimesc reactiile lor, te fac sa zambesti si sa crezi in ei. Imi place sa petrec timpul cu ei, imi dau energie si ma ajuta sa gaseasc idei frumoase. Si pentru ca sunt cea mai mare nepoata din familie, atat din partea mamei mele cat si a tatalui meu, am o intreaga istorie de baby-sitting in care am devenit expert la capitolul jocuri, lectii, meditatii, construit castele, imbracat papusi, povesti nemuritoare, leapsa, bucatarie de jucarie in aer liber…si lista poate continua:-).  Asa ca…sunt si obisnuita sa petrec timpul cu ei.

Stiti acele momente in care copiii reusesc sa ne tranteasca o replica folosind cuvinte despre care nici nu stiam ca exista? Sau acele momente in care logica lor ne uimeste si pofta lor de viata pur si simplu se lipeste si de noi?🙂 Cred ca parintii care citesc asta au chiar acum in minte cateva intamplari foarte speciale…

Eu mi-am adus acum aminte de una:

Acum un an am iesit cu finutul meu la film. The Smurfs incepuse sa ruleze in cinematografele de la noi si m-am gandit ca ne-ar prinde bine o portie de „stumfeala”, pentru ca oricum intarziasem cu cadoul de 1 iunie. Am mers sa il iau de acasa si am urcat intr-un taxi. Domnul taximetrist, fie din lipsa de experienta fie din lipsa de bun simt, ne-a dus din Pantelimon pana la Afi Cotroceni pe cel mai lung drum posibil din Bucuresti, mergand practic in zig-zag pe toate caile pe care se putea trece in linie dreapta…eu fiind, pana la un moment dat, mai degraba atenta la povestile lui Vladut despre prima vizita „serioasa” la dentist. Vlad avea atunci aproape 6 ani. La un moment dat, ii spun politicos taximetristului la ce traseu as vrea sa revina, ca sa mai putem ajunge la timp la film. Si avansam cu discutiile la vizita la gradina botanica si viata la „gradi”. Iar soferul se rataceste din nou. Insist sa tina drumul drept, deja iritata pentru ca eram in intarziere. Taximetristul imi spune ca daca nu imi convine pot sa cobor si ii spun, incercand sa imi pastrez calmul in fata copilului si sa nu stric ziua, ca asta vreau sa fac si ca nu intentionez sa platesc. Atunci taximetristul se razgandeste, bolboroseste mai multe cuvinte si o ia in sfarsit  pe bulevardul Timisoara.

Vlad observa cu atentie tot si taximetristul se pregateste intre timp sa opreasca la Plaza Mall. Il intreb deja enervata de ce opreste si imi raspunde ca am ajuns. Il asigur ca nu am ajuns si ca mall-ul la care trebuia sa fim acum 30 de minute este mai in fata. Incearca sa ma contrazica si atunci decid sa coboram pentru ca oricum planurile imi erau aproape date peste cap, ii platesc si…cat asteptam sa primesc restul Vlad ii spune soferului: „Eu cred ca trebuie sa ne dati toti banii inapoi. V-ati si ratacit si nici nu ne-ati adus unde trebuie. O sa folosim banii ca sa mergem la alt film, ca sa va iertam pentru ce ati facut”. Raman surprinsa, taximetristul imi da banii si pleaca in fuga, iar finutul meu adauga, in timp ce mergeam agale pe totuar spre mall-ul la care trebuia sa ajungem: „Daca cineva nu isi face treaba bine, nu trebuie sa primeasca bani cu care sa cumpere lucruri, nu-i asa? Altfel o sa greseasca mereu”. Discutia a continuat, a fost savuroasa si foarte serioasa, am vazut si filmul, iar eu am mai invatat ceva de la Vlad despre cum  care in toamna va merge la scoala..uf, cam repede a inceput sa treaca timpul!🙂

In incheiere, iata inca o portie de intrebari…capcana:

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s