Trei lecții despre curaj

LATEST EDIT:  31.05.2012

Randurile care urmeaza sintetizeaza intr-un fel modul in care ma raportez la lucrul in firme care aleg sa isi exploateze angajatii. Dincolo de efectele extrem de neplacute asupra indivizilor, mi se pare ingrjiorator si faptul ca, ignorand ce se intampla in mediul online cu imaginea lor, companii mari cat toate zilele isi expun intr-un mod foarte neplacut pe oamenii care sunt inca acolo, si care, unii cel  putin,  sunt  buni in ceea ce fac si nu merita sa poarte povara unui angajator care are probleme in a intelege valoare muncii umane si respectul fata de un individ, oricine si oricum ar fi el.

Revenind insa la subiectul „curaj”, pentru mine aceasta experienta in care am ascultat si citit povesti primite pe mail sau partajate online despre cum sunt tratati angajatii  in companii de call-center din Romania a fost incarcata de invataturi. Doar…cat traieste omul invata🙂 Sunt 3 lectii care ma fac sa cred azi mai mult ca alte dati ca lucrurile chiar pot fi schimbate in bine, sau cel putin clarificate, daca nu dai inapoi. Uneori, recunosc, mai ratacesc aceasta convingere prin cotloane mici si ascunse si mi-e greu sa o regasesc…

Prima lecție este despre curajul de a-îi urma instinctul

Atunci cand ascult de la prieteni si colegi povesti despre munca lor, sunt momente in care ma bucur de realizarile lor si de sansa pe care o au de a lucra intr-un mediu sanatos, de unde au de invatat, si….momente in care ma intristez ca pentru firma angajatul este o hartie cu care isi justifica activitatea. De la asta pana la decizia de a sustine si de a promova povestile despre abuzuri la locul de munca mai e un pas numit instinct. Cred ca astfel de situatii trebuie facute publice pentru ca cei care rezoneaza intr-un fel sau altul cu ele sa poata reactiona, intr-un mediu mai putin constrans decat sistemul in care lucreaza.  Am inteles ca subiectul este unul foarte sensibil ce arde mocnit oricum, in mintile unor oameni care indiferent de experienta, nivelul lor de cultura sau varsta pe care o au, au fost neindreptatiti, unii dintre care pastrand inca dovezi pentru momentul cand vor reusi sa contra-atace. Instinctul este, pana la urma, in momentele in care optiunile rationale se bat cap in cap, singurul care vorbeste despre cine suntem sau cine putem fi. Am intalnit cu ceva ani in urma, in experientele deosebite de la Unicef si Salvati Copiii Romania, povesti dure din care am ramas cu o convingere solida ca drepturile fiecarui om nu au voie sa fie jucariile celor care se cred superiori.

A doua lecție, despre curajul de a  comunica

Nu se poate sa fii universal indragit, asta mi-e clar🙂. Dar cred ca merita sa iti asumi riscuri atunci cand stii ca ai dreptate. Desigur, poate si riscurile au o limita, iar fiecare om isi stie limitarile, la fel cum fiecare companiei isi conoaste, indiferent daca vreodata va admite sau nu, erorile si jocurile de culise. Mai ales atunci cand angajatorii lor considera ca aceste povesti nu merita un raspuns, dupa parerea mea si-au pierdut sansa sa fie crezuti si intelesi. Si, combinat cu toate aceste povesti, greselile de comunicare grave ale companiilor cum sunt inchiderile paginilor de Facebook, lipsa unei comunicari oficiale care sa nu fie tardiva si „incalcita” in texte cu multe cuvinte si putin sens,  cred ca le vor compromite, incet-incet, ce a mai ramas din reputatia in Romania. Oricine a studiat comunicarea sau jurnalismul a citit despre crizele de imagine si gestionarea lor. Momentele in care o astfel de criza a unei firme se intampla sub ochii nostri, chiar daca nu este la scara foarte mare inca, sunt lectii despre curajul asumarii, actiune ferma si corecta  sau despre lasitate, stangacie si aroganta corporatista.

Și în fine, a treia lecție, despre curajul de a înțelege

Aceasta lectie am invatat-o de la cei care mi-au citit blogul pana acum si care au preluat cele scrise de mine pe blogurile si conturile lor de social media. Krishnamurti scrie in Eliberarea de Cunoscut ca „Dacă înţelegi într-adevăr o problemă, răspunsul va ieşi la iveală, fiindcă răspunsul nu este separat de problemă.” Cu ajutorul lor, cred ca fiecare dintre noi a mai gasit cateva raspunsuri importante despre relatia angajat-angajator in Romania, despre metode bune si metode proaste de management si despre puterea unor voci care se adună.

Și tot cu „a înțelege” are legătură și cunoașterea Codului Muncii și a instituțiilor care te pot proteja în calitate de angajt, pentru ca firma pentru care ajungem să lucrăm să nu mai poată să se joace.

NOTA: Am editat acest articol astfel incat el sa pastreze ideile in care cred, nefolosind vreun nume, pentru ca povestile, pe buna dreptate, nu sunt ale mele si pentru ca defapt, sunt destul de multe locuri in Romania in care abuzul la locul de munca se practica, asa ca…discutia poate ramane foarte bine intr-un registru general. Imi asum faptul ca nedetinand personal dovezi care sa poata fi facute publice fara complicatii legale –  cu privire la care nu pot sa iau eu decizii, din pacate, cele de mai sus vor trebui sa ramana cel putin o vreme cu titlu general. Cred insa ca ele spun destul si ca toate cazurile de abuz la locul de munca merita sa fie ascultate si preluate. Alea iacta est.

3 thoughts on “Trei lecții despre curaj

  1. O musamalizare mizera. Ar trebui toata lumea sa stie ce conditii sunt acolo si sa se orienteze spre alte joburi. Pacat ca ai fost rugata sa opresti discutia intre fostii angajati CGS, actualii angajati si sefii de departamente de acolo.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s