De ce sa vrei mai mult? Din cauza lui Michelangelo.


Unii dintre noi nu pierdem niciodata dorinta de a putea sau de a intelege mai mult decat pana ieri. Mai mult decat avem nevoie azi, defapt. Pentru ca, pana la urma, parca nu ne trebuie prea mult ca sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Simplitatea este atat de frumoasa! Asta desigur, daca vine cu wifi🙂 pentru ca nu mai suntem, totusi, in secolul XVI. Din cand in cand, simplitatea se complica, asadar, si vrem mai mult de la ea. De ce? Pe scurt, pentru ca ne ambitionam.

Cred ca ambitia de a urca inca o treapta, si poi inca una, este ceea ce ne diferentiaza la sfarsitul zilei. Mai mult decat o pot face singure inteligenta, banii, inspiratia sau curajul. Pentru ca ea face diferenta intre momente de succes si o viata intreaga reusita: ne determina sa nu stam pe loc, sa ne complicam pentru a nu ne plictisi de noi insine, pe masura ce timpul trece…e ca un fel de provocare de lung metraj. Fara pic de ambitie, inteligenta poate fi atat de usor irosita, banii se duc cat ai clipi, inspiratia poate sa treaca neobservata. Iar curajul…curajul poate sa se stinga dupa primul esec, daca ambitia nu ii face loc, sapand dincolo de molozul nereusitei aglomerat peste orgoliul si peste visurile  tale. Stiti cliseul cu luminita de la capatul tunelului? Ei bine, faceti cunostinta cu „luminita”: ambitia. Aceasta este, defapt, flacara jocurilor olimpice din fiecare dintre noi. Cine reuseste sa o tina aprinsa, se bucura de o ceremonie spectaculoasa – macar din patru in patru ani🙂

De ce sa vrei mai mult? Pentru ca asa iti vei cunoaste adevarata valoare. Altfel, s-ar putea sa o ratezi.  Se spune ca Michelangelo se ruga „sa doreasca intotdeauna putin mai mult decat poate realiza”. Si in urma lui au ramas Statuia lui David, cupola Capelei Sixtine si Basilica di Santo Petro din Vatican, toate capodopere renascentiste. Cam asa sta, prin urmare, treaba cu dorinta de a face mai mult.

Din cand in cand, insa, atunci cand pare ca nimeni si nimic nu ne-ar putea stirbi ambitia de a fi cei mai buni, e nevoie sa stim si sa ne reparam: sa ne verificam nevoile, puterile si prioritatile reale. Pentru ca altfel, riscam sa pierdem cu totul sirul lucrurilor pe care ni le dorim cu adevarat. Si putem ajunge sa vrem ce nu este al nostru, sau ce ne face rau. Pentru ca da, ambitia este o lama cu doua taisuri. Si chiar si Michelangelo a fost bizzarro e fantastico, in acelasi timp.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s