Acest oras plin de surprize si steaguri

M-am nascut in Bucuresti. Si iubesc orasul asta, pentru amintirile care ma leaga de el si pentru starea  de familiar, cunoscut, prietenos, cu care ma imbie. Pentru jocurile din fata blocului, pentru plimbarile din Cismigiu, pentru salile de teatru in care am trait cele mai frumose contacte  cu emotia si furtuna actorilor. Pentru gustarile din Centrul Istoric, impartite cu prieteni dragi si vorbe frumoase si pentru liniile de Metrou🙂 Dar il iubesc si pentru Gara de Nord si Aeroportul Otopeni – numai din sentimentul de eliberare cu care am plecat uneori spre alte zari.

Acest sentiment ma macina de ieri.  Pentru ca, pe langa alte lucruri care ar putea merge mai cu sens,  in Bucuresti  masina ti se fura din fata stadionul Dinamo si inspectorii iti spun cu indrazeneala: „Pai daca dumneavoastra ati stii clar ce aprobari va trebuie pentru magazin, noi cum  am putea sa mai dam amenzi?”. Poftim??

Un prieten a incuiat masina si  a lasat-o in vazul lumii pe un bulevard circulat intens atat ziua cat si noaptea.  Pentru ca a doua zi sa inceapa nebunia cautarilor, impreuna cu Politia Romana. Mentionez ca masina a fost gasita, in urma unui telefon…cam suspect. A, da, si am ramas fara sandalele din ea, pe care le primisem cadou si nici macar nu am apucat sa le probez. Domnilor hoti, sunteti lipsiti oricum de tot campul semantic al omeniei.  Dar cu sandalele mele, ce ati avut?

Despre a doua situatie, stiu mai putine, dintr-o discutie amicala. Dar nu cred ca mai este de mult un mister cum functioneaza sistemul autorizarilor in Romania, de cele mai multe ori. Si am inteles asa: ca pentru un magazin de 25 mp, sa spunem, trebuie sa imi petrec o luna facand combinari de 15 luate cate 7. Asta ca sa descopar toate variantele de avize si aprobari de care as putea avea nevoie, pentru ca cineva nu se oboseste sa imi elucideze acest miser din: a. nestiinta si ignoranta sau b. ignoranta si perseverenta in incasarea de spagi. Am inteles gresit?  Nu generalizez. Dar m-a revoltat cumplit aceasta intamplare.

Si ma intreb, de unde atata seninatate totusi in a lua ce nu ti se cuvine, doar pentru ca poti?

Din doua, una: ori oamenii ca cei de mai sus nu au ce cauta in orasul asta, ori eu nu am nimerit in orasul in care trebuie… de ma tot surprind, periodic si neplacut, asemenea evenimente. Imi place sa cred totusi ca sunt in locul potrivit.

In alta ordine de idei, azi Bucurestiul este plin de steaguri tricolore.  Cum ar zice Andreea Esca, La multi ani Bucuresti, la multi ani Romania, de ziua imnului national.

3 thoughts on “Acest oras plin de surprize si steaguri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s