‘Je ne regrete rien’. Povestea. [6.04.2011]

Se intampla acum aproape 2 ani, cu doua luni inainte sa plec in Australia. Intr-o perioada cu mari schimbari si decizii de luat. Aveam, ce-i drept, de cel putin inca un an in minte cum va arata tatuajul meu, mai lipsea si picatura care sa umple paharul…pardon, povestea lui🙂 astfel incat sa intru in sfarsit in salonul de tattoo. Si picatura a cazut, pana la urma, in iunie 2009.

Intotdeauna am crezut ca un tatuaj fara poveste este inutil, daca nu cumva chiar in plus. Pentru ca desenul de pe piele evolueaza o data cu tine, dupa ce a devenit parte din tine. Se schimba o data cu corpul, si, daca nu are o insemnatate care sa il pastreze viu, peste ani va ajunge sa fie…un accesoriu permanent si putin incomod la vedere.

Acestea fiind spuse, iata si povestea tatuajului meu: imi place sentimentul de libertate pe care il ai in zbor (pe care deocamdata l-am experimentat doar cu avionul si prin bungee) si zoborul este cel care m-a dus acolo unde mi-am descoperit vocatia, din care am facut o meserie care ma implineste. Am trecut de cateva ori prin momente grele, in care mi-am pus intrebari dramatice, ca fiecare dintre noi de altfel, si cumva am reusit sa ma ridic si sa iau decizii. Din combinatia acestor doua, s-a nascut in mintea mea o pasare Phoenix care isi intinde aripile, iesind dintre firele subtiri si ondulate de cenusa care inca mai plutesc. Si, transpusa pe foaie, a devenit prima parte din tatuajul meu. L-am desenat dupa vreo 3 – 4 ani in care, prea ocupata cu scoala, apoi si jobul, proiectele, viata cotidiana, uitasem cat de mult imi placea sa desenez cand eram mica si ca…pe alocuri, aveam si ceva talent la desen🙂

A doua jumatate din tatuaj s-a ivit dupa cum spuneam in vara lui 2009: cand am facut poate mai multe scrificii decat pana atunci, pentru a-mi urma visele si iubirea. Am plecat la peste 15000 km pentru a descoperi o noua civilizatie (Australia) si pentru a invata, am pus pe picioare un ONG si am ales ca nimeni, in afara mea, nu are la sfarsitul zilei dreptul sa judece si sa inteleaga cu adevarat ce simt si pentru cine, pentru ca raspunderea in fata alegerilor mele corecte sau gresite imi apartine. De la sacrificii financiare pana la cele emotionale, pe care acum le privec cu relaxare, toate m-au ajutat sa descopar o lume noua si o perspectiva noua asupra lucrurilor cu adevarat importante in viata: asa ca, nu regret nimic.

Si uite-asa, si datorita pasiunii pentru limba si cultura franceza -care dateaza de prin..scoala generala, cand am descoperit Luvrul si pe Sasha Guitry – a aparut citatul care venea sa completeze desenul tatuajului: Je ne regrete rien. La o saptamana dupa am intrat in salon iar a doua zi, dupa 4 – 5 ore, toate aceste amintiri erau pentru totdeauna parte din mine: intr-o singura culoare, cuprinse cam in 10cm patrati. Poate si mai frumos este faptul ca in fiecare zi gasesc acestui tatuaj, singurul pe care il am, noi si noi semnificatii. Se prea poate insa, ca povestea sa aiba nevoie si de o continuare…🙂

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s