Friendship summer mood [2.07.2009]

Exista un motiv pentru care ne numaram prietenii adevarati pe degetele de la o mana: pentru ca ce-i in mana nu-i minciuna.Nu o spun eu, o spune o veche zicala romaneasca.

Probabil ca fiecare dintre noi are o definitie proprie despre prietenia adevarata. Intr-un ocean de oameni, o mare de prietenii de diferite culori, nuante, forme si dimesiuni. Nici una la fel ca cealalta, un mosaic de „friends forever” in care si eu, si tu, suntem o piesa mica.

Nu e ciudat cum o piesa de mosaic poate sa iti dea putere atunci cand te simti doborat, caldura atunci cand iti este frig, aer atunci cnad simti ca te sufoci, un sut in fund – scuzati expresia – atunci cand ai luat-o pe aratura,un colt de batista cand iti vine sa plangi, o scara atunci cand ai cazut in prapastie. Si spatiu atunci cand ai nevoie sa gandesti signur, sa cresti singur, sa cauti singur raspunsuri? Si cum piesa asta te insoteste de cand ai gasit-o in lift, in vacanta, la strand, pe troutuar, la volan, in suflet. Cel mai frumos lucru pe care il realizezi cand ai prieteni adevarati este ca poti sa cresti fara sa te indepartezi… growing up without growing apart.


Ca si iubirea, nici prietenia nu dureaza intotdeauna dincolo de tot si toate. Dar spre deosebire de iubire, prietenia are o nemarginita putere de iertare. Este, cred, sora mai mare si mai rabdatoare a pasiunii.

You cannot make yourself feel something you do not feel, but you can make yourself do right in spite of your feelings, spunea Buck. In iubire, nu prea functioneaza…din pacate. Dar un prieten adevarat iti poate spune si „ai dat-o in bara, revino-ti” si „da-ti doua palme si nu te mai gandi la prostii”, si „inghite in sec si uita”, si „iarta-ma, am gresit”, chiar daca doare. Pentru ca e acolo pentru tine si esti acolo pentru el,exact asa cum esti si exact asa cum e, indiferent daca e furtuna, sezonul de imperechere sau epidemie de gripa (porcina sau nu, e mai putin relevant).

Mie- foarte greu sa-i inteleg pe aceia care spun ca nu e nevoie sa spunem ce simtim….pentru ca a simti ceva si a nu o impartasi este ca si cum te-ai stradui sa ambalezi un cadou, si nu l-ai darui niciodata.

Asa ca: simt ca nu vreau niciodata sa incetez sa iubesc, sa cred, sa plang daca imi vine, sa rad daca am de ce, sa zambesc daca e soare afara, sa sper ca nu gresesc si sa visez cu ochii deschisi…macar 5 minute in pauza de prenz de la job. Si simt ca niciodata n-as putea sa fac aceste lucruri singura. Fara tine. Fara voi.

I guess i’m back, enjoy your summer🙂


Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s