Look in the mirror find the truth about what really matters in your life

IMG_6782

I think the wisdom of reading is never about quantity. But about the impact writings have on our consciousness. And sometimes it takes a while for words to sink in. To make sense.

There days, I came across the overwhelming truth behind something a wise man once wrote about mirroring our life every morning and telling yourself: „If today were the last day of my life, would I want to do what I’m about to do today? If the answer has been, “no” for too many days in a row, I need to change something.” You can find out more about this here.

I have a great passion about reading and one of the cathegories of literature that touches me in a profound way is that of memoirs and storytelling of the Second World War. Anne Frank’s journal, The book thief, The boy in the stripped pijamas, All the light we cannot see, they all thell impactuful stories of people finding hope and strenght in what matters most to them, in the middle of horrifying life scenarios. Love, passion, belief, friendship, purpose, they are the pathway to a strong vision of our future that keeps us going. Just surving to see days go by is not enough. Not on the long run, anyways.

Start looking in the mirror everyday ans asking yourself how much of what you have to do today is part of your life vision.   If it all became a routine that keeps the time passing, the bills paid, other people safe or happy but it makes very little semse to you, stop. Otherwise, you will fade away.

 

Anunțuri

#LaMultiAni World Wide Web și 10 #funfacts despre internetul de azi

1-bday-www-4ideas-Recovered

In anul 1991, 23 august a devenit Internaut International Day, aniversând celebrarea invenției World Wide Web-ului de către Tim Berners-Lee și echipa sa.

Denumirea conceptului de „internaut” a apărut din alaturarea cuvintelor internet și nauta (călător în limba greacă). Deci, practic, fiecare dintre noi care navigăm astăzi online, ne putem considera sărbătoriți 🙂 La multi ani! 

Inceputul internetului așa cum îl înțelegem astăzi i se datorează computer scientistului Tim Berners-Lee care a gandit un sistem global, hyperlinked de informatii, in anii ’80. Până la 1985, primul sistem de DNS era configurat în Europa iar în 1988, America și Europa se conectau prin internet. Până în 1991, a fost dezvoltat conceptul de world wide web, ca baza de date avand continut indexat si searchable si linkuri intre informatii, si făcut public pentru utilizatori.

25 de ani mai târziu, internetul este aproape peste tot. Iar dacă privim la utilizarea lui, avem în față indicatori cu multe zerouri. Sa cresti mare, rapid si din ce in ce mai relevant, WWW. Iată ce se întâmplă azi, cu ajutorul tău: 

  1. Cel putin 40 la suta din lume, are acces la internet
  2. Există 3,4 miliarde de internauti si conform datelor din iulie 2016, jumătate dintre acestia sunt pe Facebook.
  3. Există cel puțin 1 miliard de site-uri in WWW
  4. Internetul găzduiește aproximativ un zetabyte de date, în acest moment
  5. Viteza medie globală de conectare la internet este de 5,7 Mb / s
  6. Cel puțin 48,5% din traficul pe internet în 2015 a fost generat de roboții
  7. Transferăm și accesăm in medie 37.000 GB de date pe secundă
  8. Căutăm pe Google aproximativ 56,000 de keywords & phrases  pe secundă
  9. Ne uităm la aproximativ 129,000 de videoclipuri YouTube pe secundă
  10. Trimitem cam 2,5 milioane de email-uri pe secundă. Sursa.

Ce ne face oameni? Un fotograf genial din Franţa, o poetă minunată din Australia şi curajul de a fi

Yann Arthus-Bertrand spune despre el că este „un om între alţi oameni, care de mai bine de 40 de ani fotogragfiază lumea„. Defapt, este unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii, un artist la superlativ şi deopotrivă un explorator şi un protector al lumii. Autorul a peste 60 de cărți și albume cu fotografii, cu mii de lucrări publicate în galerii şi în publicaţii precum National Geographic. Fondatorul primei agenții de presă și banci de fotografii dedicate fotografiei aeriene din lume. Creatorul proiectului ecologic Earth from Above sustinut de ONU, al documentarului amplu Home, care în 2009 lansa un semnal de alarmă puternic despre soarta Pământului şi despre urgenţa schimbărilor care să conserve frumuseţea copleşitoare şi resursele bunei noastre planete.

The-Earth-from-above-by-Yann-Arthus-Bertrand

Yann Arthus-Bertrand

Acum patru ani, Arthus-Bertrand a demarat un nou project impresionant: HUMAN. O echipă dedicată de traducători, cameramani şi jurnalişti, condusă de Yann, avea să culeagă frânturi din cele mai emoţionante de umanitate de la peste 2,000 de oameni din 60 de ţări. Poveşti sincere, insighturi puternice, dovezi inestimabile despre ceea ce ne face oameni: despre iubire şi fericire dar şi despre lupta pentru viaţă, despre greutăţi, sărăcie, distriminare, grija pentru viitor, îndoieli, curiozităţi şi speranţe.

Pe canalul de Youtube al documentarului publicat în 2015 sunt câteva zeci de ore de film: volumele 1, 2 şi 3 ale versiunii finale a peliculei, 40 de portrete din jurul lumii şi 20 de poveşti emoţionante despre unele dintre cele mai grele teme existenţiale. Iar aceasta este povestea proiectului, spunsă chiar de Yann Arthus-Bertrand.

Cunoscutul fotograf francez a pornit la drum cu această întrebare fundamentală: What makes us human?

Iar forma în care descoperim prin filmul său răspunsul este absolut emoţionantă. Nu este despre statistici şi numere. Despre priviri care spun poveşti. Despre greşeli transmise din generaţie în generaţie. Despre frumuseţea Pâmântului şi inimile oamenilor. Un proiect excelent care nu doar că ne poartă prin vieţile a 2,000 de oameni din întreaga lume, descoperind culturi, stiluri de viaţă, trăsături şi traume sociale profunde, dar şi evocă unele dintre cele mai puternice emoţii şi cele mai frecevente probleme din vieţile oamenilor. Ceea ce trăim şi ceea ce simţim ne defineşte. Emoţiile, alegerile şi luptele pe care le purtăm dau măsura umanităţii noastre.

Revăzând filmele HUMAN azi mi-am amintit de una dintre poeziile mele preferate. Scris de Erin Hanson, o scriitoare australiancă in her 20s ale căror rânduri îmi plac de la cap la coadă. (site | Instagram).

Not vorbeşte despre ce ne face ceea ce suntem. Şi, mai important, despre puterea de a alege ce ne defineşte şi despre curajul de a ne bucura de ceea ce suntem, de strălucirea pe care o putem dărui lumii. Despre cum suntem suma gesturilor pe care le facem, sentimentelor pe care le împărtăşim, urmelor pe care le lăsăm, fiecare în povestea vieţii lui, în versuri sau în proză, cu rimă sau în versuri albe. Vorba lui Erin, If you cannot be a poet, be the poem.

haystack-rock-erin-hanson

Not, by Erin Hansen

You are not your age,
Nor the size of clothes you wear,
You are not a weight,
Or the colour of your hair.
You are not your name,
Or the dimples in your cheeks,
You are all the books you read,
And all the words you speak.
You are your croaky morning voice,
And the smiles you try to hide,
You’re the sweetness in your laughter,
And every tear you’ve cried.
You’re the songs you sing so loudly,
When you know you’re all alone,
You’re the places that you’ve been to,
And the one that you call home.
You’re the things that you believe in,
And the people that you love,
You’re the photos in your bedroom,
And the future you dream of.
You’re made of so much beauty,
But it seems that you forgot,
When you decided that you were defined,
By all the things you’re not.

Strategia de content marketing sau „6 moduri în care o suliţă te poate scăpa de urs”

Cum fac ca mesajele mele să fie cu adevărat urmărite de către targetul meu?

Cum ofer targetului meu cunoştinţele, experienţa şi ofertele mele, astfel încât să nu îl agasez ci să îl ajut?

Ce, unde, când şi cum public în mediul online, astfel încât să creez o experienţă plăcută şi utilă targetului meu?

Acestea sunt doar 3 intrebări la care răspunsul corect stă în strategia de content marketing pe care o construim pentru un brand.

În ultimii ani content marketing-ul a inceput sa primeasca din ce in ce mai multa atentie, pe masura ce formele clasice de advertising, online şi offline, au pierdut din capitalul de incredere al consumatorului, devenit mai selectiv, mai atent la spaţiul şi informaţiile personale şi mai…în fugă după mai mult timp, mai multă revelanţă, mai aproape, mai uşor, mai la-ndemână.

Pe scurt, content marketingul este o componentă a strategiei de marketing axata pe crearea si distribuirea de continut relevant pentru atragerea sau trezirea interesului targetului. Ce urmărim prin content marketing? Generarea de favorabilitate sau declansarea comportamentului de cumparare, dezvoltarea loialitatii sau crearea de oportunitati viitoare. Fie că vorbim deci despre mai multe lead-uri, educarea consumatorului sau cresterea awareness-ului unui brand, o cheie importantă pentru acestea este să apelăm la know how relevant şi creativitate pentru a produce un continut interesant, util, care să poată deveni valoare adaugată în viaţa cititorului.

Content marketingul ar trebui să înglobeze intr-o strategie coerentă articole, videoclipuri, infografice, carti electronice, ghiduri digitale, white papers, studii de caz, pentru mediul online. De la postările pe Facebook până la feedurile de news din site-ul unui brand, ceea ce scriem pentru un brand trebuie să indeplinească cel puţin 6 criterii pentru a susţine coerenţa comunicării. Sau, metaforic vorbind, iată 6 ţinte pe care trebuie să le atingem pentru ca ceea ce dezvoltăm în materie de content marketing să nu fie mâncat de viu de marele urs care nu hibernează niciodată – internetul.

[Da, e posibil ca paralela să îmi fi fost influenţată de buzz-ul din jurul lui The Revenant, cartea şi filmul. Dar şi de istoria content marketingului, pe care o regăsiţi mai jos sumarizată, de pe la 4200 înainte de Hristos până în zilele noastre.]

6 elemente care determină succesul strategiei de content marketing:

1. Alegerea canalelor de comunicare potrivite pentru brand şi relevante pentru target. Da, este vorba despre un mix. Care să maximizeze şansele de sharing al conţiunutului.

2. Construirea unei pozitionări a mesajului şi unui ton al vocii brandului în funcţie de profilul, preferinţele şi obiceiurile targetului, pentru a fi cât mai aproape de acesta

3. Alegerea unor subiecte pe care brandul este stâpăn şi faţă de care consumatorul este curios şi-sau deschis

4. Stabilirea unui plan editorial care să includă mixul de canale, rutinele şi frecvenţele editoriale şi KPIs.

5. Crearea de conţiunut original, autentic, relevant, corect şi bine structurat în funcţie de rigorile fiecărui mediu online.

6. Identificarea unor parteneri potriviţi de content care să ducă mesajele brandului mai departe personalizat, maximizănd astfel spread of voice-ul.

Acestea fiind spuse, să ne uităm puţin în urmă la cum a arătat content marketingul de-a lungul timpului, de la „6 sfaturi pentru…” rupestre până la ceea ce inseamnă astăzi social & digital content marketing cu 6 tipuri de content content marketers reprezentând defapt 6 obiective cheie de urmărit când vine vorba despre eficienţa content marketingului:

1. planificarea

2. procesul creativ

3. valoarea conţinutului

4. partajarea conţiunutului

5. engagementul conţinutului

6. rezultatele pentru business

ISTORIA CONTENT MARKETINGULUI, infografic realizat de contentmarketingworld.com

istorie content marketing6 TIPURI DE CONTENT MARKETERS, infografic realizat de redroccketmedia.co.uk

6 tipuri de content marketers

Nişte lecţii pentru minte, inimă şi carieră. Colecţia 2015 spre 2016.

2015  fost un an plin. A fost un an al extremelor, cu surprize şi decepţii la fel de mari, în care am fost norocoasă să am alături nesperat de mulţi oameni cu poveşti impresionante, datorită cărora am crescut şi am devenit mai puternică. Am avut puterea să lucrez mult şi pentru proiecte în care cred, dar şi să mă întorc la pasiuni vechi, mari şi dragi.  A fost şi un an în care a trebuit să ma adun de pe pardoseală, emoţional, şi să îmi caut echilibrul în semi-întuneric. În care mi-am dorit uneori să am un buton magic de pauză, între vreo 5-6 maratoane la capătul cărora am fost cam istovită dar am (re)învăţaţ să spun nu sau să îndrăznesc mai mult, să nu las să piară ce este cu adevărat important pentru mine, oricât ar fi de lung drumul şi să nu imi mai fie teamă de eşec, tăceri şi necunoscut. Incă mai invăţ să am mai multă răbdare, să nu mai renunţ la ceea ce simt şi cred la fel de uşor. Pentru că, deh, învăţarea nu se opreşte când s-au terminat zilele dintr-un an. E dincolo de timp şi nu te întreabă mereu dacă eşti gata pentru următoarea lecţie.

A fost un an în forţă şi un an forţat. Pe repede înainte, dureros pe alocuri, dar extrem, extrem de benefic. A fost un an al contrastelor dar şi al regăsirii,  din care am rămas şi cu o seamă de vorbe de duh, parcă vechi de când lumea, care au tras concluziile unor experienţe aşa de noi încât sunt incă vii.

Nu există inimă mai mare pe lume, decât inima care știe să ierte.

Cine nu munceşte, nu greşeşte.

Nu exista oameni rai sau oameni buni. Există doar oameni.

Tot ce nu te omoară te face mai puternic.

Banii n-aduc fericirea.

Şi cea dintâi condiţie a fericirii e liniştea sufletului.

A fost un fel de an uragan, 2015, parcă.  Pentru mulţi, nu doar pentru mine. A început cu multe emoţii şi planuri mari. În perspectivă, un fenomen al naturii tare frumos. Şi apoi..s-a dezlănţuit. Şi să te ţii. A fost cu vânt puternic, aproape spulberător, dar care te invaţă să iţi aduci aminte de rădăcini şi să îţi construieşti piloni solizi, stabili, de care să te sprijini. Şi cu ploi torențiale, una după alta, dese, şiroinde, din toate direcţiile, dar care te forţează să înţelegi mersul şuvoaielor vieţii mai bine ca să poţi înota în direcţia bună. 

Aşa nebun cum a fost el, îi sunt recunoscătoare lui 2015. Pentru tona de lucruri pe care le-am trăit mai intens decât credeam că aş putea vreodată, pentru toate lecţiile puternice, pentru că fără el nu mi-aş fi găsit puterea ascunsă în locuri din suflet uitate de prea mult timp şi în oameni datorită cărora sau pentru care am zâmbit, sau am sperat. Am iubit sau am plâns. M-am adunat şi am mers mai departe, cu sau fără ei.

Acum ceva vreme, tata mi-a desenat pe colţul unui catalog de supermarket din bucătărie graficul vieţii mele. Cu sănătatea în pioneze, o sinusoidală zdruncinată în viaţa personală şi o săgeată în sus pentru cea profesională. Cu nişte semne de exclamare mari şi cu mult adevăr. Plus două lecţii pe care le ţin cu mine pentru totdeauna:

„Nu există un echilibru perfect între toate astea. Tot ce putem să facem e să ţinem toate liniile cât mai aproape de echilibru, şi să nu le lăsăm să cadă pe toate odată. Pentru că una le influenţează pe celelalte.”

„Viaţa, tată, e un şir de decizii şi greutăţi. Între care se strecoară din când în când nişte fericire. Şi trebuie să te bucuri de ea ca să ai puterea să mergi mai departe”

Da, despre fericire a fost lecţia lui 2015, defapt. În oricâte direcţii am umbla şi oricât de încâlcit ar fi drumul, atunci când ne dăm seama ce ne face cu adevărat fericiţi, buni, împliniţi, claritatea asta are puterea să despartă apele, să descurce iţele, să aducă linişte, să sape după resurse şi idei acolo unde pare gol. Şi partea bună e că toate aceste proceduri se întâmplă în interiorul nostru. Uneori lin şi cu perioade confortabile de recuperare. Alteori, furtunos şi fără anestezie. Dar cert e că nu mai contează, de la un moment înainte, cum e vremea afară, la fel de mult ca anotimpurile din minte şi din inimă. Pot fi uragane, plaje însorite sau ninsoare. Cea din primele zile din 2016, a fost, de exemplu, prima ninsoare de care mi-e drag cu adevărat, după mulţi ani. Pentru că se aşterne peste un an greu şi îl inveleşte, parcă, în sfârşit, ca să se ducă la culcare. Şi pentru că albul ei pare mai mult decât înainte despre libertate, tinhnă şi începuturi curate. Sigur…amestecat cu agitaţia vieţii, albul se mai şi mocirleşte, mai ales în oraşe. Dar dacă ne concentrăm mai mult pe lucrurile pozitive, şi facem mai multe şi mai bine decât anul trecut, avem mai puţin timp să ne plângem de ce nu e bine şi o colecţie mai mare de bucurii, fie ele cât de mici. Ca cele de mai jos, de exemplu. Desenate de Daily Heath Gen.

De acum nimic nu va mai fi la fel. Ne schimbăm. Eu, noi, România.

3 noiembrie 2015. Aproape 30,000 de oameni, impreună, în stradă, în Bucureşti. Ultimele zile au fost ingrozitoare şi induioşătoare dincolo de margini. Eu nu am ştiut ce să spun, până acum, care chiar să ajute, am putut doar să fiu alături cu sufletul şi câteva gesturi prea de mici pentru suferinţa atât de mare de la #colectiv. Dar ce am simţit şi ce incă simt e atât de apăsător şi nu trece. Doare. Infinit mai puţin decât pe cei 32 care nu mai sunt printre noi, cei peste 170 de răniţi grav din spitale care luptă pentru a supravieţui, cei şi-au pierdut oamenii dragi…
 12143346_10156183271900007_2357409235858413886_n
Dar durerea asta e bună. Pentru că ne ţine alerţi, motivaţi, emoţionaţi şi ne-a unit mai mult decât în orice alt moment căruia să ii fost martoră în cei 27 de ani. Iar energia noastră comună pare să aibă cu adevărat forţa să schimbe lucruri. Putem face lucrurile să se intâmple. Forţa de mobilizare din acest weekend negru la final de octombrie, cei 12,000 de oameni de la Marşul Tăcerii, cei aproape 30,000 de oameni de ieri despre care părinţii mei au spus cu nod in gât dar şi mândrie „Uite, ştiu ce spun şi ce vor să se schimbe în ţara asta, vorbesc corect şi frumos”, numărul celor care scriu, vorbesc, fac ce pot in memoria #colectiv este o forţă care poate face #revolutie. 
Am plâns ascultând melodia celor de la Taxi, luni. A fost primul moment în care am putut să exteriorizez cumva ce simţeam. Şi primul moment in care am putut să ies din letargie şi să îmi dau seama că intrebarea asta, „Ce faceţi?”, nu va mai fi retorică sau de complezenţă, pentru mulţi dintre noi,  niciodată.
„Poate faceţi acum, poate faceţi măcar, nu ştiu, orice, poate începeţi măcar cu lucrurile mici. Noi o să ne uităm la voi în fiecare zi, cuminţi, de aici”
In aceeaşi zi, băieţelul unei prietene a zâmbit la noi in timp ce îl intrebam ce părere are despre un desen adresat celor de vârsta lui: „Alegeţi voi, că sunteţi mai avansate”. Am zâmbit şi eu, pe moment. Şi apoi mi-am dat seama cât de mult înseamnă azi, aceste cuvinte ale lui. Avem datoria să alegem mai bine pentru cei care incă nu pot, sau care…nu mai pot. Şi trebuie să alegem, nu ne mai putem eschiva. Dar să alegem inţelept, paşnic şi impreună, pentru că de ce facem azi, şi mâine, şi câte zile va mai fi nevoie, la proteste, depinde cum va incepe adevărata schimbare: a clasei politice, a sistemului care legiferează spaţiului privat din România, a concertelor şi cluburilor, a noastră.
Dar acum, azi, facem ceva, dragă Claudiu, dragi oameni care aţi pierit crunt vineri noapte. Şi din gestul mic de a ieşi în stradă s-au adunat ieri peste 20,000 de voci care răzbat in presa internaţională şi care în sfârşit aduc nişte demisii. Mă uit in jur şi văd mai mulţi oameni care vor să facă lucrurile altfel, mai mulţi oameni cu care parcă semăn, în vocile cărora mă regăsesc. Vorbim mai aprins şi mai onest mi se pare, despre respectarea legilor la grija pentru cel de lângă noi. Parcă nu ne-am mai văzut de mult suficient de bine, de frumos, de curajos până acum, ca să ne luăm de mâini şi să strigăm….Da, de aici şi până la schimbări funcţionale in administrarea României mai e mult. Vlad Mixich a transformat emotiile in cateva cerinte clare, bine punctate. Si pana cand ele devin realitate, ceea ce am creat este un început cu ecou puternic, încărcat de  sens pozitiv. E aproape insuportabil de trist că 32 de oameni au murit şi alte zeci trec prin chinuri goaznice ca să ne revoltăm colectiv. Dar tocmai de aceea, altfel decât să se schimbe lucruri nu putem accepta: sunt lucruri pe care fiecare trebuie să le schimbe şi e un test de onestitate şi tărie să le schimbăm. Dar fiind fiecare din noi mai buni, mai responsabili, mai luptători, mai iubitori, îi vom cerne pe cei care nu vor să fie aşa, treptat. In niciun caz suferinţa de la #colectiv nu poate rămâne zadarnică.
Ce s-a întâmplat la clubul #Colectiv în noaptea de vineri, 30 octombrie 2015 este o tragedie ingrozitoare, copleşitoare. In care s-au stins şi oameni pe care ii ştiam, oameni din generaţia mea, oameni plini de pasiune şi de viaţă. Iar viaţa lor a ars. Intr-un accident stupid favorizat de un lanţ de improvizaţii şi ilegalităţi. Eu le sunt datoare să nu mai fac unele lucruri la fel. Şi să fiu în stradă, protestând faţă de cei care ar trebui să conducă ţara asta spre mai bine, dar de atâţia ani nu vor, nu pot, nu ştiu.  Pentru ca doar aşa o să fie „mai încet răul de pe Pământ”.

The Crossroad of Should and Must: drumul dintre ce trebuie şi ce simţim să facem

    crossroads of should and must

Elle Luna este după parerea mea un artist minunat şi o femeie plină de culoare, la propriu şi la figurat 🙂  Genul acela de om destul de rar care emana bucurie si care parcă respiră ceea ce munceşte. Mi se pare că dacă ai reuşit să faci asta, sensul şi valoare lucrurilor pe care le faci de zi cu zi cresc exponenţial.

Şi adesea reuşim să facem asta atunci când ceea ce inteprindem se pliază cu adevărat pe felul nostru de a fi, pe abilităţiile, aspiraţiile, valorile şi sensibilitatea noastră. Atunci când reuşim să facem ceea ce avem nevoie să facem pentru a fi impliniţi, nu doar ce se spune că trebuie să facem. Aceasta este diferenţa dintre SHOULD şi MUST in viaţă. Pe care am descoperit-o explicată fantastic de frumos de către Elle: “Should is how other people want us to live our lives… Choosing Must is the greatest thing we can do with our lives.”

ELLE_LUNA_460Elle este un designer tânăr şi tare fain la care m-a uimit mai ales capacitatea de a construi poveşti bune  din fiecare proiect al său (e.g. #the100dayproject printre cele mei recente). Bune nu neaparat in sensul calităţii artistice, o zonă în care sunt departe de a-mi putea da cu părerea 🙂 ci bune in sensul forţei lor de a genera emoţie, de a trezi simţuri, idei şi dorinţă de a a face bine sau…mai bine.  O găsiţi pe Instagram sau Twitter şi iată aici un SoundCloud Track al celor de la Design Matters cu ea in care imi place nespus cum vorbeşte despre ceea ce face.

Mă opresc, dintre lucrurile pe care le face, asupra unei cărţi eseu-ilustrat în care vorbeşte despre diferenţa subtilă dar fundamentală dintre ce „trebuie” să facem şi ce este in firea noastră să facem. Defapt, despre drumul dintre acestea două, cel pe parcursul căruia putem să devenim mai buni, mai performanţi, mai creativi, mai…noi inşine.  The Crossroads of Should and Must: Find and Follow Your Passion este defapt, aş spune, un manifest ilustrat radiant despre de ce merită să ai curajul să trăieşti şi să munceşti creativ.

luna-so-now-what

Una dintre cele mai importante distincţii pe care le face Elle in cartea sa mi se parea cea între un loc de muncă („acel ceva pe care il facem de obicei de la 9 la 5 pentru salariul lunar„), o carieră (un sistem de progrese și promoții care se produce în timp in viaţa profesionala, în care recompensele vin in schimbul optimizarii şi maximizarii comportamentului„), și o chemare (ceva ce ne simțim obligați de a face indiferent de faima sau avere care vin in consecinta ), Luna a pornit acest proiect literar după un moment crucial viaţa ei, atunci când s-a trezit in imposibilitatea de a discenre intre rolurile şi nivelul de importanţă al celor de mai sus.

Iată ce spune, in câteva fragmente esenţiale, despre drumul dintre Should şi Must. Drumul dintre ele este cel puţin la fel de important ca semnificaţia fiecăruia. 

Should is how other people want us to live our lives. It’s all of the expectations that others layer upon us.Sometimes, Shoulds are small, seemingly innocuous, and easily accommodated. “You should listen to that song,” for example. At other times, Shoulds are highly influential systems of thought that pressure and, at their most destructive, coerce us to live our lives differently.

When we choose Should, we’re choosing to live our life for someone or something other than ourselves. The journey to Should can be smooth, the rewards can seem clear, and the options are often plentiful.

elle 4

elle 3

Must is different. Must is who we are, what we believe, and what we do when we are alone with our truest, most authentic self. It’s that which calls to us most deeply. It’s our convictions, our passions, our deepest held urges and desires — unavoidable, undeniable, and inexplicable. Unlike Should, Must doesn’t accept compromises.

Must is when we stop conforming to other people’s ideals and start connecting to our own — and this allows us to cultivate our full potential as individuals. To choose Must is to say yes to hard work and constant effort, to say yes to a journey without a road map or guarantees, and in so doing, to say yes to what Joseph Campbell called “the experience of being alive, so that our life experiences on the purely physical plane will have resonance within our innermost being and reality, so that we actually feel the rapture of being alive.

elle 1

How often do we place blame on the person, job, or situation when the real problem, the real pain, is within us? And we leave and walk away, angry, frustrated, and sad, unconsciously carrying the same Shoulds into a new context — the next relationship, the next job, the next friendship — hoping for different results.

If you want to know Must, get to know Should. This is hard work. Really hard work. We unconsciously imprison ourselves to avoid our most primal fears. We choose Should because choosing Must is terrifying, incomprehensible. Our prison is constructed from a lifetime of Shoulds, the world of choices we’ve unwittingly agreed to, the walls that alienate us from our truest, most authentic selves. Should is the doorkeeper to Must. And just as you create your prison, you can set yourself free.”

Ca o concluzie, Elle spune aşa „Choosing Must is the greatest thing we can do with our lives.” Dar până când Must să prindă contur e destul de muncit cu noi inşine şi prin forţele proprii. Ceea ce nu face decât să ne arate că suntem pe un drum care merită. Drumul către ceea ce simţim că trebuie să fim.

Sigur, apare imediat intrebarea…:-)

elle 2