Ceva deosebit, ceva epic.

Vine  o vreme cand te intrebi daca si tu poti face lucruri deosebite.  Daca ce ai facut pana acum este in vreun fel special, sau poate fi aruncat in carul cu fan, printe paie. In fine, nu toti oamenii  ajung sa isi puna asemenea intrebari, dar sa presupunem ca ne aflam printre ei :)

Exista cateva lucruri generale care ii fac pe oameni sa se simta speciali. Aprecierea celorlati, averea (materiala sau spirituala), notorietatea, dar mai ales emotiile. Emotia lansarii primei carti, emotia primei reprezentatii live, primele felicitari dupa o reusita, primul tablou vandut, primul…si al doilea si al treilea buchet de trandafiri primit de la iubit (dar nu uitati ca trandafirii nu sunt singurele flori din lume, bine? ;), primul pas stangaci al bebelusului, strangerea increzatoare de mana la inceput de cariera, razele soarelui gasindu-si loc in dormitorul garsonierei in care stai cu chirie dupa ce te-ai mutat de la parinti… Fiecare dintre noi are acea colectie de momente care ne-au facut sa ne simtim speciali, si mult, mult loc pentru cel putin la fel de multe momente ce vor veni.

Mai mari sau mai mici, clipele in care simtim ca am facut ceva deosebit, ca am reusit, ca suntem pe drumul cel bun, ne incarca bateriile. Ce este important insa e pasul urmator...daca dupa momentul in care stim ca am realizat ceva important, ne ambitionam sa cladim un alt proiect sau ne adancim in amintirea frumoasa al proiectelor deja incheiate. Cu cat suntem mai legati de realizarile din trecut, cu atat ne este mai greu sa le depasim in viitor, sa facem si mui mult, si mai bine. Asa ca…e placut sa simtim emotia reusitei si sa zambim in fata episodului epic din povestea vietii noastre, dar…sa nu pierdem prea mult timp contempland, bine?

Daca ar exista o reteta pentru lucruri speciale pe care fiecare om poate sa le faca, cred ca ar fi aceasta: ceva care sa te reprezinte, ceva la care esti bun, ceva care sa fie nou in universul tau si sa nu il destrame pe al celor de langa tine, care sa fie rezistent si sa nu creeze dependenta. Pentru ca…nu vrei sa devii dependent de propriile tale creatii, corect? Ar fi putin cam narcisist…

Nu conteaza atat de mult daca de la distanta ideile tale par un ac in carul cu fan. Important este sa nu uiti niciodata drumul pana la ac si sa ii lasi pe cei care conteaza sa te insoteasca din cand in cand pe acest drum. Cine stie, poate impreuna veti face  caruta sa explodeze, pronind de la o idee :) Povestea cu David si Goliat e nemuritoare.

In fiecare zi, daca privim cu atentie in jur, avem ocazia sa facem ceva deosebit, ceva epic. Ceva care sa ne faca sa ne simtim cam…asa: