Quo vadis? : arta filmului si forta povestii

Am revazut zilele trecute filmul Quo Vadis din 1951 si l-am vazut si pe cel polonez realizat in 2001. Imi aduc aminte ca am citit cartea lui Sienkiewicz dupa care au fost realizate filmele  in clasa a 9-a, datorita profesorului de istorie: un om efervescent, care nu urma niciodata manualele si intodeauna avea povesti surprinzatoare despre evenimentele arhi-cunoscute din istorie, mai ales despre antichitate si Evul Mediu. Factorul de surpriza si controversa, propaganda si consemnarile istorice mici despre care ne-a vorbit m-au facut sa privesc istoria cu interes dar si sa am curajul sa o investighez. In mare masura datorita lui, in liceu  am citit multe carti  pentru care poate altfel nu as fi gasit timp… dar sa ne intoarcem la Quo Vadis.

In cateva cuvinte, romanul evoca persecutiile suferite de crsștini in perioada imparatului Nero, plasand in centrul actiunii povestea de dragoste dintre o tanara crestina, Lygia (interpretata de Deborah Kerr in ecranizarea din 1951 si Magdalena Mielcarz in 2001) si Marcus Vinicius (Robert Taylor in productia americana / Pawel Delag in fimul polonez), patrician roman. Actiunea se desfășoară in cadrul cetatii Romei.  Imparatul Nero (Peter Ustinov / Michal Bajor )spera sa-si castige nemurirea incendiind Roma si eliminand “amenintarea” crestina. Pe acest fundal agitat, se desfasoara povestea de dragoste interzisa. Ecranizare  realizata in 1951 este considerata cea mai elaborata trasnpunere a romanului lui Sienkievicz. Filmul a avut opt nominalizari la Oscar si este consemnat ca una dintre capodoperele cinematografiei. Executia poloneza din 2001 este regizata mai putin grandios, ceea ce face filmul mai putin impresionant, insa povestea este surprinsa cu atentie (avand in plus fata de productia regizata de Mervyn LeRoy avantajul limbii in care a fost scrisa si cartea) iar progresul  tehnologiilor cinematografice descoperite in 50 de ani se vede – cromatica mai vie, tehnici diferite de filmare si atitudine mai lejera a actorilor.

Quo Vadis este in topul preferinteloe mele in materie de carti dar si filme. Pentru ca in aceasta poveste istoria capata luxul detaliului, iar combinatia dintre colosal si  intim, te convinge sa traiesti intamplarile. Poti fi in mijlocul istoriei, nu in afara ei si asta o face memorabila. Filmul reflecta fidel cartea iar cartea ilustreaza intr-un mod simplu cum puterea poate fi invinsa de credinta, cum balanta dintre o civilizatie si o iubire poate fi inclinata in favoarea universului mai mic. Daca iti permiti, poti vedea chiar dincolo de “dragostea care a schimbat Roma” si poti intelege  semnificatia profunda a uneia dintre cele mai cunoscute fraza din roman, “ Happiness springs from another source, a far deeper one that doesn’t depend on will because it comes from love.” : Quo Vadis este acea opera de arta care iti revitalizeaza curajul de a crede ca dincolo de suferinta exista frumos, sublim, divin. Si ca alegerea de a le vedea si de a le urma iti apartine. Este vorba despre alegerile pe care le facem, pana la urma, indiferent de timpul in care traim si de fatetele credintei pe care le imbratisam.