Revenind insa la subiectul “curaj”, pentru mine aceasta experienta a fost incarcata de invataturi. Doar…cat traieste omul invata Sunt 3 lectii care ma fac sa cred azi mai mult ca alte dati ca lucrurile chiar pot fi schimbate in bine, sau cel putin clarificate, daca nu dai inapoi. Uneori, recunosc, mai ratacesc aceasta convingere prin cotloane mici si ascunse si mi-e greu sa o regasesc…

Prima lecție este despre curajul de a-îi urma instinctul

Incep prin a spune ca povestea lui Mihai nu a fost prima despre care am auzit, am si alti cunoscuti, fosti colegi de scoala si amici care au lucrat in aceasta companie, in 2011. Si din cei 3 care imi vin acum in minte, unul a plecat pentru ca si-a gasit un alt job la o companie concurenta iar ceilalti doi au trecut prin povesti de tipul “semneaza tu ca demisionezi, ca e mai bine asa pentru toata lumea”. Mi-a fost asadar limpede de la bun inceput ca…”ceva e putred in Danemarca”. De la asta pana la decizia de a sustine si de a promova povestea pe care am scris-o in articolele din 23 mai si 24 mai, a fost un pas numit instinct. Am crezut ca situatia trebuia facuta publica pentru ca cei care rezoneaza intr-un fel sau altul cu ea sa poata reactiona, intr-un mediu mai putin constrans decat sistemul CGS. Rezultatul au fost niste zeci de mii de vizualizari ale articolelor, sute de preluari si zeci de povesti asemanatoare cu cea despre care am scris. Recunosc ca am fost la inceput putin  coplesita de efect. Am inteles insa ca subiectul era unul foarte sensibil ce ardea mocnit oricum de cativa ani, in mintile unor oameni care indiferent de experienta, nivelul lor de cultura sau varsta pe care o au, au fost neindreptatiti, unii dintre care pastrand inca dovezi pentru momentul cand vor reusi sa contra-atace. E clar ca prin ce am scris mi-am asumat ca voi crea o expunere negativa a companiei CGS, dar de aici pana la rezultatele care i-au facut sa interzica accesul la acest blog in reteaua lor  si sa  fie loviti in fata de zeci de plangeri ale fostilor si actualilor angajati, e destul drum si cred ca ei sunt singurii care l-au pavat. Ma bucur ca mi-am ascultat instinctul, fie si numai pentru faptul ca oameni care au tacut pana acum si-au gasit curajul sa scrie despre problemele cu care s-au confruntat. Instinctul este, pana la urma, in momentele in care optiunile rationale se bat cap in cap, singurul care vorbeste despre cine suntem sau cine putem fi. Am intalnit cu ceva ani in urma, in experientele deosebite de la Unicef si Salvati Copiii Romania, povesti dure din care am ramas cu o convingere solida ca drepturile fiecarui om nu au voie sa fie jucariile celor care se cred superiori.

A doua lecție, despre curajul de a rămâne fermă pe poziții

Nu se poate sa fii universal indragita, asta mi-e clar . Dar cred cu tarie ca vei fi respectata atunci cand te tii de cuvant: am promis ca ii voi ajuta pe cei care au nevoie sa isi faca auzita vocea, vorbind despre joburile lor la CGS Romania, si ma tin de cuvant. Si daca CGS Romania ar fi avut interesul sa ofere vreun raspuns oficial  la toate acuzele care din 2009 incoace se tot deapana in online-ul romanesc, cu siguranta as fi vorbit si despre el. Pentru ca nu au considerat ca toate aceste povesti merita un raspuns, dupa parerea mea si-au pierdut sansa sa fie crezuti si intelesi. O greseala de comunicare grava (culminata cu stergerea paginilor de Facebook) care cred ca le va compromite, incet-incet, ce a mai ramas din reputatia in Romania. Oricine a studiat comunicarea sau jurnalismul a citit despre crizele de imagine si gestionarea lor. Momentele in care o astfel de criza a unei firme se intampla sub ochii nostri, chiar daca nu este la scara foarte mare inca, sunt lectii despre curajul asumarii, actiune ferma si corecta  sau despre lasitate, stangacie si aroganta corporatista. Va las pe voi sa judecati in care barca din cele doua s-a urcat CGS Romania.

Și în fine, a treia lecție, despre curajul de a cere și de a da răspunsuri.

Aceasta lectie am invatat-o de la cei care mi-au citit blogul si de la cei care au preluat povestea despre CGS pe blogurile si conturile lor de social media. (Va multumesc!). Krishnamurti scrie in Eliberarea de Cunoscut ca “Dacă înţelegi într-adevăr o problemă, răspunsul va ieşi la iveală, fiindcă răspunsul nu este separat de problemă.” Cu ajutorul lor, cred ca fiecare dintre noi a mai gasit cateva raspunsuri importante despre relatia angajat-angajator in Romania, despre metode bune si metode proaste de management si despre puterea unor voci care se aduna.

UPDATE (25.05.2012): Pagina de Facebook CGS Romania si profilul de Facebook CGS Romania Recrutari nu mai sunt de gasit in Facebook azi. Iar un angajat  din Bucuresti m-a anuntat ca blogul meu a fost blocat in reteaua de la birourile CGS. Mi-au confirmat inca 2 persoane prin comentarii.  Dar oare asta rezolva ceva?

Am promis ca revin cu vesti despre ce se va intampla la CGS Romania, in continuarea situatiei de ieri. Iata-le:

ÎNCĂ O ZI LA MUNCĂ

Ajuns la sediul CGS, la ora 9.30, cand incepe programul pe proiectul pe care lucreaza, Mihai este primit pe floor, dar nu are perimisiunea de a lucra, la fel ca si ieri.  Pe la ora 11 angajatii de pe proiectul Vodafone telesales – limba romana sunt informati ca toate mailurile au fost resetate si bazele de date cu arhiva de mailuri ale intregii echipe a fost stearsa. Fara nicio explicatie suplimentara. Echipa este chemata la sedinta si colegilor li se explica faptul ca de acum trebuie sa nu mai faca nimeni nicio greseala cu clientii, sa nu mai depaseasca nimeni  programul de pauze si…o sa fie bine. 5 oameni noi vin pentru angajare pe proiect, pentru ca echipa deja e in criza de membri. Dintre acestia 5, unul deja s-a razgandit… Timpul trece, amicul meu este sfatuit la un moment dat de catre team leader  sa nu se mai ambitioneze si sa semneze actele.

La ora 4 dupamiaza este chemat in sedinta de directorul general al companiei CGS Romania, care, in prezenta unei colege de la HR si a unei alte  fete pe post de martor, ii propune lui Mihai sa semneze o serie de documente care sa duca la incheierea colaborarii. Este intrebat ce s-a intamplat, fiind atentionat ca si ei au vazut ce a aparut online…

DISCUȚIA CU DIRECTORUL

Prima foaie este un avertisment scris, aparut de ieri pana azi. Mihai ii spune directorului ca el este de aceeasi parere ca si ieri si in consecinta este intrebat: “Ai simtit vreodata ca te-a obligat cineva sa faci ceva impotriva vointei tale?”. Mihai spune ca intrebarea nu este clara si cere explicatii, dar nu primeste decat aceeasi intrebare. Atunci spune ca, intradevar nu l-a legat nimeni de scaunul de la birou, insa mesajele echipei de manageri au fost foarte clare: ori ramaneti peste program, ori sunteti dati afara. Directorul spne “Nu cred”, fara sa intentia de a cerceta mai departe. Apoi i se mai spune ca este mediocru in rezultate, conform raportului primit de la managerul proiectului. Mihai cere sa vada raportul, pentru ca rezultatele comunicate nu sunt corecte si asta poate fi probat prin artimetica simpla, numarul de vanzari este peste media echipei. Si chiar daca ar fi fost mediocru, tinand cont de faptul ca poate se iau in considerare si alte criterii decat vanzarile, oare angajatii mediocri si nu cei slabi trebuie dati afara mai intai? Iar un angajat mediocru nu trebuie sa primeasca training, informatii si suport pentru a se perfectiona, inainte de a primi cadou demisia? Este foarte adevarat ca pentru a  invata oamenii sa vanda trebuie sa ai formatori experimentati si comunicatori buni.

Fac o paranteza aici pentru  o povestioara despre cum decurge un “feedback pe apel“, in functie de care este judecata mediocritatea angajatilor CGS: angajatul este chemat de coordonator, care a ascultat convorbirea inregistrata si a  notat calitatea convorbirii dupa anumite criterii, dupa care discuta cu agentul de vanzari despre ce a fost bine si ce nu a fost bine. Perfect, doar ca unii coordonatori nu au deloc sau aproape deloc experienta in vanzari sau in comunicare, nu cunosc produsele la fel de bine ca angajatii si asculta superficial apelurile, scazand punctaje pentru lipsa unor informatii esentiale pentru client din apeluri, pe care defapt agentul de telesales le-a spus…

Ieri Mihai a cerut in scris sa i se ofere un desfasurator cu orele lucrate si o detaliere a platilor pe orele suplimentare  de dupa program si in weekend, dar nici astazi nu le-a primit. In shimb, este informat de catre directorul general ca vor rezolva ei partea de documente, ca le va primi prin posta, si ca trebuie sa lase cardul de acces in cladire si sa plece, escortat de un alt angajat. In jurul orei 5 amicul meu a plecat de la birourile CGS si urmeaza sa discute cu un avocat despre ce poate face mai departe. Iar maine dimineata va fi la ITM pentru a depune plangere impotriva companiei. Si…ar trebui sa mearga la munca, la CGS, dupa, corect?

Intre timp, am primit si sutinerea unei jurnaliste interesate de subiect si in acest moment e nevoie de putina rabdare pentru ca lucrurile sa demareze din punct de vedere legal, pentru a trece abia apoi la reportaje in media. Dar am deja peste 40 de povesti asemanatoare pe blog, despre abuzurile de la CGS , si cred ca mai sunt si altele inca nescrise. Pentru ca am facut o scoala de comunicare, am trimis si o solicitare de reactie la CGS. Nu am primit nimic inapoi, probabil si pentru ca au o groaza de alte intrebari la care sa raspunda. Dar am incercat sa aflu un raspuns oficial si in continuare cred ca daca ar fi avut oameni buni in departamentul de comunicare si  respect pentru angajtii care pleaca din firma lor, si-ar fi putut ajusta imaginea. Iar atitudinea “nu conteaza ce scriu astia pe net” se va intoarce impotriva lor.

Printre multele mesaje pe care le-am primit astazi, inchei cu fraza unei fete care a lucrat si ea la CGS, si care m-a convins ca merita sa ii ajutam pe cei care trec prin asemenea situatii sa stie cu ce au de-a face si care sunt drepturile lor, indiferent ce pozitie au intr-o firma:

“[...] Perfect, voi incepe demersurile si voi aduna povestile, ti le voi da si vom incepe “razboiul”. Eu iti multumesc, asteptam de mult oportunitatea asta, sa pot arata lumii ce mizerie e acolo!”

Doua lucruri mai am de spus:

1. Nu sunt genul de om conflictual, ba chiar incerc mai mereu sa gasesc solutii amiabile.  Dar am luat decizia de a face tot ce imi sta in putinta pentru ca aceste situaii sa aiba un ecou cat mai puternic, mai ales dupa ce povestile s-au adunat in numar atat de mare pe blogul meu si pe celelalte bloguri care au preluat articolele, pe Facebook, Twitter si mail. Normal ca sunt si angajati fericiti la CGS, care au fost deranjati de acest articol…dar nu despre ei este vorba aici.

2. Le multumesc tuturor celor care au preluat acest articol, care au comentat despre experientele lor si  si-au oferit ajutorul pentru ca CGS Romania sa fie trasa la raspundere pentru modul in care a ales sa isi trateze angajatii.

CONTEXTUL

Amicul despre care va vorbesc are 25 de ani și de vreo 4 luni este angajat la CGS Romania. Unde la inceput  i s-a promis ca aceasta pozitie este doar provizorie pentru ca experienta lui este potrivita pentru o functie mai buna, dar deocamdata e bine sa intre pe vanzari unde au cea mai mare nevoie de oameni. Baiatul a acceptat, a semnat contractul de munca pe 800 lei si bonuri de masa, pentru 8 ore/zi. Și in doua luni a devenit unul dintre oamenii cu cele mai multe vanzari din echipa. Echipa despre care se zvoneste (asta nu am reusit sa confim, asa ca mentionez ca poate sa nu fie exact cum scriu) ca ar fi platita  cu bani de la Vodafone pentru 25 de oameni, desi ei sunt, cu toate fluctuatiile de la saptamana la saptamana, intotdeauna pana in 15 oameni – si asta numai in saptamanile foarte fericite. Acesti oameni deci ating in fiecare  luna targetul de vanzari pentru 25. Vorbind non-stop la telefon 8 ore, la care se adauga pauzela ore fixate de angajator, de 15 (2) si respectiv 30 (o pauza) de minute, pe care daca le-ai depasit ti se taie din salariu. Lucrand cel putin 4 zile pe saptamana peste program si venind sambetele la munca, fara sa primeasca nici un ban in plus pentru toate aceste ore extra. Cu niste scripturi de vanzari despre care eu pot spune ca cel putin din punctul de vedere al comunicarii sunt extrem de slabe, poate despre efectul in vanzari pot spune altii cu mai multa experienta, scripturi din care daca ies sunt sanctionati, dar daca nu ies deloc nu pot vinde. Si cu superviseri care vorbesc cu greseli gramaticale, care nu inteleg notiunea de feedback constructiv pentru membrii echipei, țipă la angajati si sunt neatenti….pentru ca sunt la randul lor (cel putin unii) presati de superiori. Metoda fortei si a abuzului functioneaza ierarhic. Vorbesc, desigur, doar despre ce stiu de la Mihai si de la colegii lui de munca din departamentul Vodafone limba romana – dintre care unii au fost dati afara, inaintea lui. Nu stiu cum sunt alte departamente de la CGS. Dar in fine, amicul meu a facut greseala sa isi puna intrebari cu privire la toate aceste lucruri si sa refuze sa stea peste program, pentru ca  a citit Codul Muncii si pentru ca nu este la primul job. La jobul dinainte a  lucrat fara sa aiba probleme vreodata timp de 4 ani, fiind nevoit sa se reprofileze din cauza unui accident auto. Deci…nu avem antecedente.

DEMISIA PE MASA

A primit la o saptamana dupa un avertisment scris de la team-leader pentru o reclamatie de la o clienta Vodafone care nu a inteles ca produsul vandut nu era un telefon mobil, ci unul fix. Femeia a sunat la Vodafone, Vodafone a sunat la CGS si CGS i-a facut ceea ce ei numesc un “feedback la apel” si i-a dat avertizare scrisa amicului meu. Acesta a cerut voie sa o reapeleze pe clienta pentru a clarifica, i s-a permis, a vorbit cu clienta care a ADMIS ca nu a inteles ea clar, si nu ca a fost informata gresit, si a spus ca nu vrea decat sa isi retraga comanda si ca spera ca nu cauzeaza probleme. Discutia a decurs civilizat, clienta s-a linistit, vanzarea a fost anulata si cu toate acestea feedback-ul primit a ramas negativ si avertismanetul valabil. Acum, in contractul cu CGS al angajatilor se specifica faptul ca la trei avertismente scrise poti fi concediat. Prietenul meu, insist, are un avertisment si  este in topul celor mai buni vanzatori de pe proiect. A contestat avertismentul solicitand reevaluarea ieri si s-a ales azi cu…doamna manager care i-a pus demisia pe birou si i-a sugerat sa o semneze.

Baiatul refuza, spune ca nu intelege motivatia si ca el nu vrea sa demisioneze, are nevoie de acest loc de munca, nu a lipsit, nu a gresit cu nimic peste limita…in orice caz, solicita explicatii. Atunci este “invitat” de doamna Cornelia in birou si i se spune clar “Baietas, ori semnezi demisia ori am eu grija sa iti inchid contractul cu litera I si sa nu iti mai gasesti loc de munca nicaieri!” Agitat si enervat, Mihai refuza sa semneze si i se raspunde autoritar ca nu are de ales si ca trebuie “sa stea in banca lui”. Incearca sa sune la Inspectie Muncii si la Ministerul Muncii insa nimeni nu raspunde pentru ca programul s-a terminat de mult la institutiile statului roman, asa ca merge la departamentul de HR al firmei. Unde intradevar colegele de acolo incearca sa il linisteasca, dar nu ii ofera nicio solutie, pentru ca nu au nici una, nu depinde de ele, aparent…daca nu HR-ul se ocupa de angajati, atunci poate imi explica cineva de la CGS cine are sarcina aceasta?

IN PREZENT: AREST LA BIROU 

Prietenul meu este trimis inapoi la birou, nu i se permite sa mai lucreze, dar nici sa plece (si nici nu ar fi plecat pentru ca nu vrea sa incalce intelegerea contractuala cu privire la cele 8 ore/zi de munca) nu i se permite sa iasa din sala, sa mearga la toaleta, sa mai foloseasca mailul de serviciu. Din fericire are smartphone, asa ca reuseste sa imi trimita aceste informatii pe care vi le-am povestit, sa caute numerele de telefon de la institutiile pentru protectia angajatilor, sa filmeze.  Unele momente sunt asadar inregistrate pe telefon, nu foarte multe pentru ca in tensiunea momentului Mihai nu s-a mai gandit si la asta. Astept sa le primesc pentru a vedea exact ce se intelege din ele. Din pacate, pentru ca nu ii mai dau acces la mail, toate somările lor de lucru in plus fara plata, avertismentele si informatiile despre proceduri de lucru si targeturi de vanzari nu le avem disponibile. Dar cred ca povestea spune destule.

MAI DEPARTE

O sa il ajut cum pot sa raspandeasca povestea despre cum se lucreaza la CGS, pentru ca, CHIAR si in situatia in care un angajat ar incalca regulamentele de ordine interioara sau contractele, asemenea amenintari nu isi au locul intr-o companie care se respecta. Nu spun ca avem un caz de angajat perfect, nu vreau sa il idolatrizez pe Mihai, dar este un om onest, muncitor si dintr-o bucata. Iar modul de lucru al acestei firme, care nu a inteles ca angajatii, indiferent de experienta lor, ocupatia si varsta pe care o au, au si drepturi, nu numai responsabilitati si trebuie tratati cu respect, este indoielnic.

Am lucrat si eu pe la 18 ani intr-un call-center, mai exact la MELLON, pentru proiecte bancare. Pe un salariu care comparativ cu cele de acum ale CGS era mult mai bun (600 de lei + bonuri de masa pentru part-time, acum 6 ani), cu oameni de la care tin minte si acum ca am invatat  sa ascult si sa respect clientul cu care vorbesc. E drept ca am stat acolo doar 4 luni, pentru ca nu sunt un om de vanzari si nici nu mi-am dorit neaparat sa fiu, dar macar m-am simtit OM de la semnarea contractului pana la inchiderea lui. Cred ca am fost norocoasa. Sper ca situatia lui Mihai sa nu ramana in aer, el cauta acum cele mai bune solutii de a actiona si promit sa ii transmit sfaturile pe care le voi primi de la voi. Am sa revin cu vesti. Si mai sper ca alti oameni care isi cauta de munca vor citi si informatiilei “neoficiale”din online, despre firmele la care urmeaza sa se angajeze, pentru ca situatiile umilitoare ca aceasta sa se imputineze.

3 dintr-un foc și deja știam despre ce o să scriu azi pe blog

Uneori din exces de zel, alteori din obișnuință, folosim construcții pleonastice ale caror sensuri nu mai stăm să le înțelegem, pentru că au intrat deja în reflexele lingvistice. Si așa se naște PLEONASMUL, “o greşeală de exprimare care constă în folosirea alăturată  a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi înţeles”(DEX)

Unele formulări sunt deranjante, altele sunt amuzante, însă ce este important de reținut e că, până la urmă, doua cuvinte rostite în loc de unul înseamnă că pierdem timp și nu mai suntem atenți la semnificația vorbelor noastre…iar proprietatea termenilor pe care îi folosim ne face înțeleși mai bine sau mai prost.  Pleonasmul se produce in general din doua motive:

1. lipsa de cunoștințe temeinice si preluarea fără filtru ale unor exprimări deja prezente în limbajul uzual 

2. dorința de întărire a unor mesaje, întalnită uneori și in creații literare cunoscute. Unele dintre acestea au devenit tolerabile, fiind definite ca figuri ale insistenţei (A se studia pe sine; L-am văzut cu ochii mei).

Dincolo însă de separarea pleonasmelor în tolerabile și intolerabile ceea ce cred că este important (și soluția care rezolvă această dilemă în mare parte) e să exersăm, măcar din când în când, procesarea comunicării. Este o rețetă valabilă și pentru pleonasm, dar mai ales pentru alte…nedorite pe care le rostim uneori, prea grabiți ca să mai regândim problema.

Iată o listă cu unele dintre cele mai cunoscute pleonasme in limba româna. Si…vă rog sa o completați Mulțumesc!

• “hemoragie de sânge”
• “averse de ploaie”
• “mijloacele mass-media”
• “coexistă împreună”
• “anexez alăturat”
• “vermicid ucigător”
• “a aduce aportul”
•   “cobaii de experiment”
•   “a avansa înainte”
•   “contrabandă ilegală”
•   “a coborî  jos”
•   “babă  bătrână”
•   “concluzie finală”
•   “caligrafie frumoasă”
•   “cel mai superior”
•   “a conlucra împreună”
•   “a dăinui permanent”
•   “a ecraniza un film”
•  ”genunchiul  piciorului”
•   “a îngheţa de frig”
•   “perioadă de  timp”
•   “persuasiune convingătoare”
•   “a prefera mai bine”
•   “a  repeta încă o dată”
•   “a reveni din nou”
•   “scurtă alocuţiune”
•   “a urca sus”
•  ” a urma în  continuare”
•   “vestigii trecut”

(foto by Ionut Stoica)

Da, ar trebui să putem spune că așa începe fiecare dimineață. Dar rutina, responsabilitățle, agenda încărcată, urbanismul și graba ne stau de multe ori în calea dimineților în care ne ridicăm din pat, ieșim pe balcon și aerul proaspăt de dimineața ne dă răgaz să rememorăm ziua trecută și să zâmbim…din cap până-n picioare. E nevoie ca “ieri” să fi fost o zi foarte specială ca să reușeasăa acestă performanță

Din fericire pentru mine, ieri a fost una din acele zile speciale. O zi în care mi-am adus aminte cât de mult iubesc să lucrez cu oamenii și cât de ușor este să vezi binele din fiecare om, dincolo de greșeli, neîntelegeri, puncte de vedere divergente. Uneori, scosi în afara zonei noastre de confort comportamental spunem  sau scriem lucuri pe care altii  le pot înțelege greșit. Este uman, iar uneori reacția este corectă și își merită locul și timpul. Nu e ușor să fii în poziția de a critica și de a-ți asuma decizii urgente, cu care este imposibil să mulțumesti pe toată  lumea. Dar este necesar. Și atunci…tot ce poți face este să speri ca oamenii cu care lucrezi vor ințelege pentru că sunt aceiași pe care în mintea ta ii vezi în fiecare zi ambițioși, inteligenți și buni…la ceea ce fac și ce sunt.

Într-o zi în care am cântat La multi ani!, am descoperit un super-smartphone și am râs mult, aceasta echipa tare faina mi-a adus aminte de faptul că lucrul cu oamenii este cel mai complex dar și cel mai frumos lucru pe care îl fac, de acum 7 ani, când am ținut cu entuziasm și ceva stangăcie primul training.

Alături de design-ul ajustat, la capitolul îmbunătăţiri sunt importante sistemul de operare Android Ice Cream Sandwich, difuzoarele stereo frontale,  si transmiţătorul infraroşu ce poate fi folosit impreuna cu aplicaţia Smart Remote pentru a controla dispozitivele dintr-o configuraţie Home Theater (chiar şi pe cele care nu sunt produse de Samsung).

Specificaţiile Samsung GALAXY Tab 2 P3100 7.0 inch:

Specificaţiile Samsung GALAXY Tab 2 P5100 10.1 inch:

Acum, sa ne intoarcem la tehnicalitati. Pe scurt, asa arata Galaxy S III.

Daca la nivel hardware imbunatatirile nu sunt chiar cele mai spectaculoase (procesorul 1.4GHz Samsung Exynos 4 Quad Core  este foarte puternic, insa era firesc sa fie asa, la fel cum era de la sine inteleasa si utilizarea unei baterii puternice), ceea ce transforma Galaxy S III-ul intr-un device revolutionar sunt inovatiile la nivel de software. Pe fiecare dintre ele, pe masura ce le testezi si sa iti poti da seama in ce masura sunt compatibile cu stilul si nevoile tale de mobilitate. Cert este ca Samsung si-a afirmat intentia de a oferi un smart device “designed for humans and inspired by nature”.

• Smart Alert – telefonul este programat sa stea treaz cand esti si tu treaz, si sa intre in sleep mode cand dormi, si alerteaza prin vibratie pierderea unui eveniment (apel, sms, mail) pe perioada cat telefonul nu a fost folosit. Ecranul sta deschis cand te uiti la el, ceea ce e foarte util mai ales cand ai de citit mailuri sau articole lungi pe  mobil.
• Functia de multi-tasking Pop-up Play prin care poti viziona un film si face browsing in acelasi timp pe ecranul de 4.8”, functie disponibila doar pe acest smartphone.
• Smart Stay știe să detecteze modul în care e folosit telefonul folosind detecția ochilor via camera web.
• Buddy photo share permite partajarea automată a unei poze cu toți prietenii ale căror fețe au fost detectate automat.
• AllShare Cast duce mai departe conceptul Allshare  -  partajare de pe smartphone a materialelor material multimedia cu orice alt dispozitiv conectat în rețeaua allshare.
• 0(zero) lag shooting – timpul dintre momentul apasarii ecranului si momentul in care poza este facuta este 0.
•  Brust Sh realizeaza ot serie de 20 de poze in la 3.3 cadre/secunda si o selecteaza, prin Best Photo pe cea mai bna.
• Sharing S-Beam – functie prin care se face transfer intre 2 fisiere prin NFC si Bluetooth 4.0 apropiind spate pe spate 2 telefoane.
• Exclusivitati: Detinatorii de S III vor primi storage pe Dropbox de 50GB la activarea telefonului iar aplicatia Flipboard va veni preinstalata pe Galaxy S III
• Direct Call se activeaza daca in timp ce scrii un mesaj cuiva, te razgandesti si vrei sa il suni, punand telefonul la ureche.

Comparativ cu principalii competitori, Galaxy S III pare sa ofere destule avantaje. Acum mai lipseste sa il si am in mana ca sa pot spune mai multe despre ele

Sursa Foto: PhoneArena

De prisos sa spun ca am trecut si eu prin starea asta…se intelege ca de asta scriu acum Acum, important e ce e de facut mai departe. Si solutia am descoprit-o intr-o poveste. Povestea de viata a unei femei frumoase si puternice, careia din respect o sa ii spun doamna Calin. Doamna Calin s-a indragostit, in vremea ultimului an de liceu, de un barbat extrem de charismatic, inalt, atletic si pasional. La scurta vreme, pentru ca tineretea ei se intampla in vremuri in care maritisul era cam rapid si usor fortat de spiritul comunitatii, s-au casatorit. Doi tineri frumosi si puternici. Doamna Calin (pe care la momentul acela nu o chema “Calin”) a facut din casa in care s-au mutat impreuna un camin primitor, parfumat si intodeauna plin de bunatati – florile si gatitul erau pasiunile ei. Tanarul sot, gurmand de fel, era incantat. Insa la un moment dat, totul parea prea linistit asa ca a inceput sa caute condimente in alta parte decat in casa lui. Ciudat, poate parea, de vreme ce doamna Calin era extrem de priceputa la condimente…si la altele specifice unei casnicii.

Si condimentele au venit o data, de doua ori, de trei ori, pana cand s-au imprastiat peste viata tinerilor casatoriti facand aerul prea greu de inspirat pentru sotie. Care, in cautarea disperata a unei guri de aer curat, a rabufnit mai rau ca o fiara salbatica, amenintand ca nu va mai ierta niciodata inselaciuni, minciuni si…alte femei (pentru ca da, despre asta era vorba, mai ales). Dar gura mult asteptata de aer a fost inabusita de rasete primitive ale sotului, care nu a inteles de ce femeia nu putea trai asfixiata de mirosurile altor parfumuri decat ale ei. Au mai trecut astfel 3 ani, in care ea a invatat resemnata sa nu mai simta miresmele si el a invatat linistit ca ea va tipa, apoi se va resemna si va gati. Ea s-a schimbat, a devenit mai rea si mai sperioasa, el s-a schimbat, a devenit mai distant si mai destrabalat. Au fost pe alocuri si clipe frumoase, in care dragostea se reaprindea, pentru cateva zile, sau chiar saptamani, promisiunile se tineau lant, buchetele de flori si saruturile inseninau zilele. Si apoi, din nou aer sufocant, certuri, batai, pumni, palme, de o parte si de alta. Da, si ea si el erau furiosi si violenti. Cu o mica diferenta insa: el, pentru ca ii era mai lesene sa loveasca decat sa vorbeasca si ea, pentru ca dupa prima palma a descoperit ca singura limba pe care un animal o intelege esta cea a junglei…si pentru amandoi sa lovesti inapoi, cu vorbe sau cu pumnul, a facut mai usor suportabila suferinta sfasietoare pe care si-o provocau unul altuia. Un carusel de trei ani in care viteza cu care starile fiecaruia se schimbau a imbatranit-o pe doamna Calin cu inca 5 ani.

A venit si vremea in care ea a simtit ca vrea mai mult: un copil si un tata cu care sa se poata mandri in fata copilului si pe care sa il poata privi cu drag si liniste, in fiecare seara, pentru a-i transmite si copilului aceleasi sentimente. Si evident casnicia in care se afla nu era locul potrivit pentru asta. Acesta a fost momentul in care s-a oprit. In care, dupa cateva nopti de framantari, de lacrimi si  certuri cu sine insasi, a spus Stop! unei casnicii in care viitorul era in fiecare zi sub semnul intrebarii si liniste ei era un lux.  Marea dependenta – casnicia intr-o casa constuita de la zero, cu rosturi stiute ca la carte de ea, cu drumul de la munca si inapoi pe care il stia cu ochii inschisi, cu omul pe care il stia ca pe sine, cu bune si rele – a parut dintr-o data atat de subreda in fata noului vis care avea nevoie de protectie, de dragoste.

Stiti cum e  cu zicala “Ai grija ce iti doresti!“?…ei bine, cu o saptamana inainte de decizia despre care v-am spus mai sus, doamna Calin a ajuns la spital pentru eliminarea unei sarcini extrauterine extrem de complicate. Momentul l-a facut pe sotul ei sa cada pierdut in gandurile triste al vinovatiei, iar pe ea …sa creada ca acesta a fost un semn ca totul a fost o greseala. Micul embrion pierdut in drumul spre lumea aceasta, chiar de la inceput, a fost pentru doamna Calin semnul ca a pierdut deja prea mult. Nu se mai recunostea, nu isi mai gasea visurile, sperantele, calitatile…si stia exact cine le-a luat. Asa ca a lasat in urma totul, a divortat de sotul ei, in ciuda impotrvirii acestuia, si s-a mutat cu chirie din Craiova la Bucuresti. A adunat cateva luni datorii la rude, pana cand si-a gasit un loc de munca, dupa care le-a inapoiat pe toate si a inceput sa construiasca din nou ce pierduse.  A facut o scoala de bucatari si de 15 ani lucreaza la unul dintre cele mai cunoscute restaurante din Bucuresti, fiind singura care a ramas atata timp in acelasi loc, dintre angajati.  La 4 ani dupa ce a ajuns in Bucuresti l-a cunoscut pe domnul Calin, un om care isi cantreste vorbele inainte de a le rosti, care paseste pe drum agale dar cu siguranta, care in fiecare an cand cuplul aniverseaza data casatoriei vine acasa cu un tort, un buchet de flori sau macar o floare si un cadou surpriza, mai mare sau mai mic, in functie de cum au fost vremurile, mai grele sau mai usoare. Aceasta este ziua in care nu doamna Calin aduce dulciurile in casa, de 20 de ani. Cu omul acesta locuieste acum, in blocul in care merg in vizita la matusa mea, intr-un apartament cu trei camere pe care il impart cu Aurora, fiica lor de 19 ani. Aurora este numele zeitei rasaritului, la romani…si nu este o coincidenta, desigur.

Fostul ei sot era, acum 15 ani, ultima data cand s-au intersectat, necasatorit, nebarbierit, somer si cu cateva zeci de kilograme in plus, tot in Cariova, orasul natal al amandurora. Dar parea senin si multumit cu viata lui.

Ce am inteles eu din povestea doamnei Calin? Nu judec ce a fost, pentru ca am prea putine date si prea mult respect pentru aceasta femeie frumoasa, puternica si ambitioasa. Dar am inteles ca oricat am fi de dependenti, faptul ca noi am lasat-o sa se instaleze, ne face intodeauna capabili sa scapam de dependenta. Ceea ce ne trebuie, pentru a reusi, sunt vointa si disperarea.  De rareori insa reusim sa le simtim in acelasi timp, pentru a face pasul potrivit…pentru a ne schimba istoria.

At times, we were forced to go through a history of dependence, unable to determine our own destiny. But today, we are at the threshold of a new turning point.
Roh Moo-hyun

In cateva cuvinte, romanul evoca persecutiile suferite de crsștini in perioada imparatului Nero, plasand in centrul actiunii povestea de dragoste dintre o tanara crestina, Lygia (interpretata de Deborah Kerr in ecranizarea din 1951 si Magdalena Mielcarz in 2001) si Marcus Vinicius (Robert Taylor in productia americana / Pawel Delag in fimul polonez), patrician roman. Actiunea se desfășoară in cadrul cetatii Romei.  Imparatul Nero (Peter Ustinov / Michal Bajor )spera sa-si castige nemurirea incendiind Roma si eliminand “amenintarea” crestina. Pe acest fundal agitat, se desfasoara povestea de dragoste interzisa. Ecranizare  realizata in 1951 este considerata cea mai elaborata trasnpunere a romanului lui Sienkievicz. Filmul a avut opt nominalizari la Oscar si este consemnat ca una dintre capodoperele cinematografiei. Executia poloneza din 2001 este regizata mai putin grandios, ceea ce face filmul mai putin impresionant, insa povestea este surprinsa cu atentie (avand in plus fata de productia regizata de Mervyn LeRoy avantajul limbii in care a fost scrisa si cartea) iar progresul  tehnologiilor cinematografice descoperite in 50 de ani se vede – cromatica mai vie, tehnici diferite de filmare si atitudine mai lejera a actorilor.

Quo Vadis este in topul preferinteloe mele in materie de carti dar si filme. Pentru ca in aceasta poveste istoria capata luxul detaliului, iar combinatia dintre colosal si  intim, te convinge sa traiesti intamplarile. Poti fi in mijlocul istoriei, nu in afara ei si asta o face memorabila. Filmul reflecta fidel cartea iar cartea ilustreaza intr-un mod simplu cum puterea poate fi invinsa de credinta, cum balanta dintre o civilizatie si o iubire poate fi inclinata in favoarea universului mai mic. Daca iti permiti, poti vedea chiar dincolo de “dragostea care a schimbat Roma” si poti intelege  semnificatia profunda a uneia dintre cele mai cunoscute fraza din roman, “ Happiness springs from another source, a far deeper one that doesn’t depend on will because it comes from love.” : Quo Vadis este acea opera de arta care iti revitalizeaza curajul de a crede ca dincolo de suferinta exista frumos, sublim, divin. Si ca alegerea de a le vedea si de a le urma iti apartine. Este vorba despre alegerile pe care le facem, pana la urma, indiferent de timpul in care traim si de fatetele credintei pe care le imbratisam.

Am inceput. Cristi Manafu isi face antrenamentul de reporter in asteptarea intrarii in direct. Sana Nicolau modereaza prima sesiune iar Tudor Chirila deschide lista speakerilor si vorbeste despre femeia independenta. “Atunci cand esti pe internet trebuie sa te lupti cu o atitudine duala”. Pe internet, pana si prezentul te redefineste, si stunci te intrebi inevitabil ce sa faci: sa fiu prezent mereu si sa comprimit continutul sau sa imi acord timp si sa cereez contunut de calitate, durabil, dar mai rar. Tudor zice ca el a ales a doua varianta, pentru ca nu este un individ foarte spontan. Intamplator, si eu inclin spre a doua.

Accesul femeii la profesii noi, cresterea gradului sau de independenta a insemnat si ca rolul barbatului devine din ce in ce mai mic in viata femeii. Adica am castigat ceva, insa am devenit si mai responsabile pentru sensul vietii noastre impreuna cu ei si cu societatea.

Suna telefonul…lui Tudor. Emilia Popescu raspunde…dar Gelu se sperie si inchide. Sa revenim

Exista un risc pe care femeia moderna, si mai ales cea din online, si-l asuma. Isi poate pierde autenticitatea vietii reale. Si da…acesta este un pericol la care ma gandesc si eu uneori. La…”autismul prezent in realitate” pentru ca traim defapt din ce in ce mai mult online. Si mai este o intrebare importanta: E masurat corect succesul? E corect ca expresia succesului nostru e data de bani? Daca raspunsul este da, atunci goana prin munca, si in cazul nostru munca online, devine din ce in ce mai apriga…aca ca trebuie sa avem resursele sa spunem, la un moment dat, pentru o vreme, “ma rup de online”. Si in incheiere…conform lui Tudor, peste 60% din muzica din lume e despre femei. Si inca un tip de la el: lumositiy.compentru brain training, are rezultate

Urmeaza Emilia Popescu. Vorbeste in calitate de ambasador Activia dar desigur si din punctul de vedere al actritei si…al omului care ne sfatuieste sa nu pierdem niciodata simtul masurii. Vorbim acum despre diferenta dintre teatru, in care contactul cu oamenii este direct si online, in care totul se petrece intr-o oarecare masura in necunoscut. Discutia e lejera, si se pare  ca incepem sa o convingem pe Emilia sa isi lanseze pagina de Facebook

Amalia Enache vorbeste despre proiectul realizat impreuna cu HHC: “O casa si o familie pentru copii”. Si despre cum este sa nu poti niciodata sa faci alegeri, asa cum li se intampla copiilor din centre de plasament. Are lacrimi in ochi si imi amintesc cu drag de proiectele de la Salvati Copiii si Fundatia Motivation, in care si eu am regasit aceeasi emotie.  Cred ca faptul ca HHC nu a avut multi ani campanii de comunicare, este o lectie despre cum ne putem alege si oameni, ONG-uri, grupuri, familii care au nevoie de ajutorul nostru si alaturi de care putem fi prin meseria noastra. Amalia spune ca momentul in care te intalnesti cu un copil din centru, e greu sa il uiti si sa nu te apropii de el, dorindu-ti sa ii fii alaturi. Este ceva ce am invatat si eu lucrand cu Salvati Copiii si…ajutorul pe care il oferi e dincolo de cuvinte si e unul din acele micute momente in care simti ca ai lasat o urma in lume…o urma care va creste.

Iata-l si pe Cristian Lupsa de la Decat o Revista, cu o prezentare despre femeile (pe) care le-a cunoscut pe net, si ce a facut cu ele. Si mai ales, o prezentare cu fler si simplitate Ne povesteste despre dezbateri aprige cu femei, pe subiectul lui Henry Miller si altii, al povestilor despre oameni imprumutate de altii fara acord…o intrebare foarte valabila, deci: cine are dreptul real al fiecarei povesti? Cum e cu “rusinea inevitabila” de a fi povestitor? La final de sesiune, un tip si de la Cristian: Ioana Carlig este o tanara fotograf fantastic de indrazneata si talentata. Si inca o dilema: Ce trebuie sa livram, informatie sau emotie? Cred ca este alegerea noastra, si ca putem face un cocktail cin acestea doua, cu grija insa pentru faptul ca nu intotdeauna continutul inseamna si calitate, in online…

Pauza.

Si…incepem sesiunea a doua. Cu Georgiana Gheorghe, Communication Manager la Danone…dupa cum a spus si ea “momentul in care sponsorul vorbeste” . Despre pasii facuti de Activia online, pana la #obiceiurisantoase si planurile de transformare a campaniei intr-o platforma online, in mai anul acesta. Un proiect frumos care nu s-a agatat foarte mult de produs, insa a crescut adminratia in online pentru brand.

Apoi, Cristina Bazavan ne spune acum despre “Cum sa traim fericiti in online?”. Tema este de a Manafu Cum mult sens Cristina vorbeste despre faptul pentru ca fericirea o constatam la trecut, este important sa avem niste valori si niste constante in jurul carora sa gravitam. Firesc, teoretic, pentru majoritatea dintre noi…dar e adevarat ca atat de des fara sa ne dam seama derapam de la aceste valori. Deci, cum facem sa le pastram? Eu stiu ca ma lupt cu asta destul de des, in jobul meu, si asta in conditiile in care deciziile trebuie luate cu viteze luminii, nu dupa timpi de meditatie asupra problemei. Propunerea Cristinei sunt 10 reguli…foarte de bun simt:

1. Sa ai un set de reguli scrise la care sa te intorci din cand in cand

2. Sa renunti la ego..(o continua lupta cu tine)

3. Sa nu crezi ca “ti se cuvine”

4. Sa nu te crezi Dumnezeu (-ul online-ului)

5. Sa iti pastrezi curiozitatea proaspata.

6. Sa fii onest, dar elegant in critica

7. Sa nu traiesti ca o capusa

8. Sa nu invidiezi / barfesti

9. Sa nu te preocupe sa Fii ceva ci sa Faci ceva

10. Sa iti aduci aminte mereu ca razboaiele cele mai mari sunt in mintea ta, nu in afara ei.

In incheiere, Cristina spunea despre autenticitatea si reprezentativitatea lucrurilor din online pe care le creem: “Eu sunt propriul meu publisher pe blog, deci acesta ma reprezinta cel mai mult”.

Bogdana Butnar isi incepe prezentarea cu “Mi-e urat pe internet”…ma astept deja la o rasturnare de situatie in conferinta   Este vorba despre faptul ca prinsi in focul profesiei uitam ca internetul ne ajuta sa facem numai anumite lucruri, dar le ingradeste pe altele. Vorbim despre doua articole recente din TheAthlantic si NYTimes care explica in ce fel, paradoxal, intre atatea posibilitati de conectare, devenim mai singuri. Si  despre faptul ca ne construim in mod proactiv niste personalitati online care ilustreaza mai ales ceea ce ne place, ce ne dorim- nivelul aspirational -  iar ceea ce face diferenta este masura in care reusim sa devenim si in realitate mai buni, in timp ce facem asta. Cred ca aceasta intrebare este una la care fiecare dintre noi ar trebui sa isi raspunda: Cum se face ca in atata conectivitate ne simtim mai singuri? Poate ca raspunsul sta in faptul ca internetul a devenit atat de mult o parte din viata noastra incat atunci cand il sistam, lipsa lui lasa un gol…pe care cumva offline-ul nu il mai suplineste. Problema e ca noi suntem online, insa nu chiar intregul nostru univers apropiat este…si incercand sa ne conectam cu cat mai multa lume, pierdem contacul valoros, adancimea contactelor cu cei care conteaza si care poate nu traiesc 2.0: ca de exemplu, parintii nostri. Solutia este deci sa realizam ca internetul suntem noi. Daca pe net suntem mai putini decat am putea fi in realitate, atunci internetul devine urat.

Anca Nistor vorbeste in continuare despre bijuterii cu poveste si mai exact despre Touch Collection, un proiect de economie sociala pentru mamici aflate in dificultate, bazat pe activitati de terapie ocupationala transformate intr-un business cu beneficii pentru acestea. O prezentare care ne rupe putin diin stilul comunicarilor cu care ne-am obisnuit la conferintele cu si despre social media.

Iulian Vacarean, fondatorul Beneva, incepe prin a ne povesti despre prima data cand a scris in Google (Bogdana zambeste ) cuvantul “femeie” si despre drumul de acolo pana la proiectul “Femei pe Matasari”. Un proiect frumos care a demonstrat ca omul sfinteste locul si ca niste minti deschise pot aduce cultura si sarbatoarea chiar si in locurile cu reputatie destul de indoielnica. Raman in minte cu o remarca foarte interesanta a lui Iulian, venita din mijlocul proiectului: “E surprinzator cum iti analizezi viata cand cineva te intreaba “Cat..costa?”

Roxana Farca din Lumea Mare (.ro) ne spune cate ceva despre pasiunea pentru calatorii si cum a devenit aceasta un proiect online si offline. Insa Lumea Mare nu este numai un proiect, e mai degraba un stil de viata. Intalnesti in calatoriile tale oameni care au acel timp mult pe care noi adesea in online il nu il mai gasim, timp sa stea la povesti. Succesul se masoara pana la urma, chiar si in online, in oameni, inspiratie si povesti. Am notat si ca in curand Roxana va lansa un nou proiect, Slow Ride, despre motociclism si acei oameni pasionati de el care, citez “nu vor neaparat sa moara”.

Ultimul dintre speakeri este Andrei Barbu, fondatorul unei afaceri de familie foarte sanatoasa…da acesta este cuvantul cel mai potrivit, pentru ca proiectul “Cosul de Legume” este despre mancare sanatoasa si gustoasa, fara pesticide, aditivi, si alti agenti cosmetizanti ai fructelor si legumelor pe care le cumparam azi, mancare produsa traditional de un fermier cu ambitie si respect pentru esenta nutritiei. Cosul de Legume  a fost promovat pe trei directii, la lansare: santate, gust si experienta pe care o ofera produsele. Este adevarat ca este un business nisat, si ca pentru ca ai nevoie sa iti programezi programul alimentar pentru ca livrarea produselor dureaza 2-3zile, insa, daca esti hotarat ca nu vrei sa faci un compromis de la natural si traditionalul savuros, merita.

Acesta a fost Wow 2012, am bifat deja cu verde ce mi se par a fi ideile principale desprinse din eveniment. O experienta frumoasa, una dintre conferintele de anul acesta din care chiar am simitit ca am “tras” idei deosebite si ganduri inspirationale.  Cred ca secretul, dincolo de eforturile si atentia oganizarii, este mixul de speakeri O combinatie interesanta care nu a lasat prea mult loc pentru monotonie si destul loc pentru analiza si insight.