De la Women on Web 2012

Women on Web are loc in acest an la hotelul Howard Johnoson in Bucuresti si pentru ca este transmis live, aici puteti vedea despre ce vorbim. Mai jos, ideile care se vor desprinde si pe care am sa le gasesc importante. So, here it goes…

Am inceput. Cristi Manafu isi face antrenamentul de reporter in asteptarea intrarii in direct. Sana Nicolau modereaza prima sesiune iar Tudor Chirila deschide lista speakerilor si vorbeste despre femeia independenta. “Atunci cand esti pe internet trebuie sa te lupti cu o atitudine duala”. Pe internet, pana si prezentul te redefineste, si stunci te intrebi inevitabil ce sa faci: sa fiu prezent mereu si sa comprimit continutul sau sa imi acord timp si sa cereez contunut de calitate, durabil, dar mai rar. Tudor zice ca el a ales a doua varianta, pentru ca nu este un individ foarte spontan. Intamplator, si eu inclin spre a doua.

Accesul femeii la profesii noi, cresterea gradului sau de independenta a insemnat si ca rolul barbatului devine din ce in ce mai mic in viata femeii. Adica am castigat ceva, insa am devenit si mai responsabile pentru sensul vietii noastre impreuna cu ei si cu societatea.

Suna telefonul…lui Tudor. Emilia Popescu raspunde…dar Gelu se sperie si inchide. Sa revenim :-)

Exista un risc pe care femeia moderna, si mai ales cea din online, si-l asuma. Isi poate pierde autenticitatea vietii reale. Si da…acesta este un pericol la care ma gandesc si eu uneori. La…”autismul prezent in realitate” pentru ca traim defapt din ce in ce mai mult online. Si mai este o intrebare importanta: E masurat corect succesul? E corect ca expresia succesului nostru e data de bani? Daca raspunsul este da, atunci goana prin munca, si in cazul nostru munca online, devine din ce in ce mai apriga…aca ca trebuie sa avem resursele sa spunem, la un moment dat, pentru o vreme, “ma rup de online”. Si in incheiere…conform lui Tudor, peste 60% din muzica din lume e despre femei. Si inca un tip de la el: lumositiy.compentru brain training, are rezultate :-)

Urmeaza Emilia Popescu. Vorbeste in calitate de ambasador Activia dar desigur si din punctul de vedere al actritei si…al omului care ne sfatuieste sa nu pierdem niciodata simtul masurii. Vorbim acum despre diferenta dintre teatru, in care contactul cu oamenii este direct si online, in care totul se petrece intr-o oarecare masura in necunoscut. Discutia e lejera, si se pare  ca incepem sa o convingem pe Emilia sa isi lanseze pagina de Facebook :-)

Amalia Enache vorbeste despre proiectul realizat impreuna cu HHC: “O casa si o familie pentru copii”. Si despre cum este sa nu poti niciodata sa faci alegeri, asa cum li se intampla copiilor din centre de plasament. Are lacrimi in ochi si imi amintesc cu drag de proiectele de la Salvati Copiii si Fundatia Motivation, in care si eu am regasit aceeasi emotie.  Cred ca faptul ca HHC nu a avut multi ani campanii de comunicare, este o lectie despre cum ne putem alege si oameni, ONG-uri, grupuri, familii care au nevoie de ajutorul nostru si alaturi de care putem fi prin meseria noastra. Amalia spune ca momentul in care te intalnesti cu un copil din centru, e greu sa il uiti si sa nu te apropii de el, dorindu-ti sa ii fii alaturi. Este ceva ce am invatat si eu lucrand cu Salvati Copiii si…ajutorul pe care il oferi e dincolo de cuvinte si e unul din acele micute momente in care simti ca ai lasat o urma in lume…o urma care va creste.

Iata-l si pe Cristian Lupsa de la Decat o Revista, cu o prezentare despre femeile (pe) care le-a cunoscut pe net, si ce a facut cu ele. Si mai ales, o prezentare cu fler si simplitate :-) Ne povesteste despre dezbateri aprige cu femei, pe subiectul lui Henry Miller si altii, al povestilor despre oameni imprumutate de altii fara acord…o intrebare foarte valabila, deci: cine are dreptul real al fiecarei povesti? Cum e cu “rusinea inevitabila” de a fi povestitor? La final de sesiune, un tip si de la Cristian: Ioana Carlig este o tanara fotograf fantastic de indrazneata si talentata. Si inca o dilema: Ce trebuie sa livram, informatie sau emotie? Cred ca este alegerea noastra, si ca putem face un cocktail cin acestea doua, cu grija insa pentru faptul ca nu intotdeauna continutul inseamna si calitate, in online…

Pauza.

Si…incepem sesiunea a doua. Cu Georgiana Gheorghe, Communication Manager la Danone…dupa cum a spus si ea “momentul in care sponsorul vorbeste” :-). Despre pasii facuti de Activia online, pana la #obiceiurisantoase si planurile de transformare a campaniei intr-o platforma online, in mai anul acesta. Un proiect frumos care nu s-a agatat foarte mult de produs, insa a crescut adminratia in online pentru brand.

Apoi, Cristina Bazavan ne spune acum despre “Cum sa traim fericiti in online?”. Tema este de a Manafu :-) Cum mult sens Cristina vorbeste despre faptul pentru ca fericirea o constatam la trecut, este important sa avem niste valori si niste constante in jurul carora sa gravitam. Firesc, teoretic, pentru majoritatea dintre noi…dar e adevarat ca atat de des fara sa ne dam seama derapam de la aceste valori. Deci, cum facem sa le pastram? Eu stiu ca ma lupt cu asta destul de des, in jobul meu, si asta in conditiile in care deciziile trebuie luate cu viteze luminii, nu dupa timpi de meditatie asupra problemei. Propunerea Cristinei sunt 10 reguli…foarte de bun simt:

1. Sa ai un set de reguli scrise la care sa te intorci din cand in cand

2. Sa renunti la ego..(o continua lupta cu tine)

3. Sa nu crezi ca “ti se cuvine”

4. Sa nu te crezi Dumnezeu (-ul online-ului)

5. Sa iti pastrezi curiozitatea proaspata.

6. Sa fii onest, dar elegant in critica

7. Sa nu traiesti ca o capusa

8. Sa nu invidiezi / barfesti

9. Sa nu te preocupe sa Fii ceva ci sa Faci ceva

10. Sa iti aduci aminte mereu ca razboaiele cele mai mari sunt in mintea ta, nu in afara ei.

In incheiere, Cristina spunea despre autenticitatea si reprezentativitatea lucrurilor din online pe care le creem: “Eu sunt propriul meu publisher pe blog, deci acesta ma reprezinta cel mai mult”.

Bogdana Butnar isi incepe prezentarea cu “Mi-e urat pe internet”…ma astept deja la o rasturnare de situatie in conferinta :-)  Este vorba despre faptul ca prinsi in focul profesiei uitam ca internetul ne ajuta sa facem numai anumite lucruri, dar le ingradeste pe altele. Vorbim despre doua articole recente din TheAthlantic si NYTimes care explica in ce fel, paradoxal, intre atatea posibilitati de conectare, devenim mai singuri. Si  despre faptul ca ne construim in mod proactiv niste personalitati online care ilustreaza mai ales ceea ce ne place, ce ne dorim- nivelul aspirational -  iar ceea ce face diferenta este masura in care reusim sa devenim si in realitate mai buni, in timp ce facem asta. Cred ca aceasta intrebare este una la care fiecare dintre noi ar trebui sa isi raspunda: Cum se face ca in atata conectivitate ne simtim mai singuri? Poate ca raspunsul sta in faptul ca internetul a devenit atat de mult o parte din viata noastra incat atunci cand il sistam, lipsa lui lasa un gol…pe care cumva offline-ul nu il mai suplineste. Problema e ca noi suntem online, insa nu chiar intregul nostru univers apropiat este…si incercand sa ne conectam cu cat mai multa lume, pierdem contacul valoros, adancimea contactelor cu cei care conteaza si care poate nu traiesc 2.0: ca de exemplu, parintii nostri. Solutia este deci sa realizam ca internetul suntem noi. Daca pe net suntem mai putini decat am putea fi in realitate, atunci internetul devine urat.

Anca Nistor vorbeste in continuare despre bijuterii cu poveste si mai exact despre Touch Collection, un proiect de economie sociala pentru mamici aflate in dificultate, bazat pe activitati de terapie ocupationala transformate intr-un business cu beneficii pentru acestea. O prezentare care ne rupe putin diin stilul comunicarilor cu care ne-am obisnuit la conferintele cu si despre social media.

Iulian Vacarean, fondatorul Beneva, incepe prin a ne povesti despre prima data cand a scris in Google (Bogdana zambeste :-) ) cuvantul “femeie” si despre drumul de acolo pana la proiectul “Femei pe Matasari”. Un proiect frumos care a demonstrat ca omul sfinteste locul si ca niste minti deschise pot aduce cultura si sarbatoarea chiar si in locurile cu reputatie destul de indoielnica. Raman in minte cu o remarca foarte interesanta a lui Iulian, venita din mijlocul proiectului: “E surprinzator cum iti analizezi viata cand cineva te intreaba “Cat..costa?”

Roxana Farca din Lumea Mare (.ro) ne spune cate ceva despre pasiunea pentru calatorii si cum a devenit aceasta un proiect online si offline. Insa Lumea Mare nu este numai un proiect, e mai degraba un stil de viata. Intalnesti in calatoriile tale oameni care au acel timp mult pe care noi adesea in online il nu il mai gasim, timp sa stea la povesti. Succesul se masoara pana la urma, chiar si in online, in oameni, inspiratie si povesti. Am notat si ca in curand Roxana va lansa un nou proiect, Slow Ride, despre motociclism si acei oameni pasionati de el care, citez “nu vor neaparat sa moara”.

Ultimul dintre speakeri este Andrei Barbu, fondatorul unei afaceri de familie foarte sanatoasa…da acesta este cuvantul cel mai potrivit, pentru ca proiectul “Cosul de Legume” este despre mancare sanatoasa si gustoasa, fara pesticide, aditivi, si alti agenti cosmetizanti ai fructelor si legumelor pe care le cumparam azi, mancare produsa traditional de un fermier cu ambitie si respect pentru esenta nutritiei. Cosul de Legume  a fost promovat pe trei directii, la lansare: santate, gust si experienta pe care o ofera produsele. Este adevarat ca este un business nisat, si ca pentru ca ai nevoie sa iti programezi programul alimentar pentru ca livrarea produselor dureaza 2-3zile, insa, daca esti hotarat ca nu vrei sa faci un compromis de la natural si traditionalul savuros, merita.

Acesta a fost Wow 2012, am bifat deja cu verde ce mi se par a fi ideile principale desprinse din eveniment. O experienta frumoasa, una dintre conferintele de anul acesta din care chiar am simitit ca am “tras” idei deosebite si ganduri inspirationale.  Cred ca secretul, dincolo de eforturile si atentia oganizarii, este mixul de speakeri :-) O combinatie interesanta care nu a lasat prea mult loc pentru monotonie si destul loc pentru analiza si insight.

To smart or not to smart: ce telefon sa imi cumpar?

Acum un an as fi spus ca nu exista smartphone-ul perfect, dar exista unul perfect pentru mine, cu siguranta. Si acela a fost Samsung Galaxy S II, pentru ca am regasit in el exact ce aveam nevoie si o viteza de reactie foarte buna. Dar cum progresul in tehnologiei creste ca Fat-Frumos, e deja vremea sa ma gandesc la un nou smartphone, care sa arate si mai bine sa sa imi ofere o experienta noua. Este foarte adevarat ca pentru femei conteaza mai mult decat pentru barbati designul telefonului. Dar…asta nu inseamna ca barbatii nu au si ei preferinte, sunt sigura ca au :-)

Dincolo de design, cred ca mai sunt alte doua aspecte la fel de importante care ne determina alegerea: performanta si renumele. Mai exact, daca in categoria de buget in care ma incadrez un telefon iese in evidenta prin recomandari si testele realizate arata ca specificatiile tehnice isi fac treaba la maxim, alegerea tocmai mi-a fost facuta mai usoara. Doar ca, in realitate…ar mai fi ceva: cum se reflecta noul telefon in viata mea, cum se potriveste cu ce imi place si cu ce obisnuiesc sa fac cu telefonul mobil? Cel mi recent studiu realizat de GFK vorbeste despre ce fac romanii cu smartphone-urile, iar cele mai utilizate functii in mod obisnuit sunt:

1.    Email/ Chat/ Instant Messenger (76%)
2.    Muzica/ Radio (60%)
3.    Retele sociale/ Bloguri (57%)
4.    Jocuri/ Petrecerea timpului liber (54%)
5.    Stiri/ Meteo (49%)

Aproape jumatate dintre detinatorii de smartphone care au participat la studiu declara ca obisnuiesc  sa faca fotografii si sa posteze informaţii in social media, dar exista si tendinta de a cauta informatii pe internet direct in magazin, atunci cand se afla la cumparaturi, despre produsele pe care intentioneaza sa le achizitioneze (41%). Din aceste date intelegem ca ce stie sa faca efectiv un smartphone primeaza. Am organizat mai jos o lista cu criterii dupa care putem alege un smartphone, astfel incat sa fim cat mai multumiti. De exemplu, eu nu o sa imi iau  un telefon cu diagonala mai mare de 5 inch pentru ca nu il folosesc pentru lucruri care sa necesite dimensiunea asta (pentru acele lucruri am tableta si laptopul).  Nu o sa cumpar un telefon foarte restrictiv, care nu imi permite sa il personalizez pentru ca nu imi place sa imi “spuna” tehnologia ce pot face si ce nu.  Nu o sa imi iau un telefon foarte colturos si robust, pentru ca mi se pare ca nu pot sa ma conectez cu acest aspect si o sa caut de fiecare data un smartphone cu camera foto cat mai buna, pentru ca nu sunt fotograf profesionist astfel incat sa am cu mine DSLR-ul tot timpul insa imi place sa pot surprinde momente frumoase in imagini de calitate.

1. Specificatii tehnice si sistem de operare – ce perfomante poate atinge smartphone-ul, de la durata bateriei si camera foto pana la procesor, memorie si sistem de operare. Exista un motiv pentru care userii de Android si cei de iOS nu ajung la un numitor comun…asteptarile lor in materie de mobile sunt diametral opuse: creativitate vs. simplitate, varietate vs,. siguranta, si lista poate continua. Conform unui studiu realizat de Vuclip luna trecuta, prioritatea numarul 1 in alegerea smartphone-ului de catre femei sunt functiile acestuia.

2. Buget – acesta este, conform aceluiasi studiu, criteriul principal de departajare al smartphone-urilor pentru barbati. Dar trebuie sa fim constienti de faptul ca nu putem avea si luna si stelele cu 300 de RON.

3. Ergonomie – manevrabilitatea unui device mobil si trasaturile sale fizice,  dimensiunea si  design-ul, sunt greu de neglijat pentru ca pe de-o parte,trebuie sa iti fie usor si natural sa porti cu tine smartphone-ul si pe de alta parte e normal sa vrei sa iti placa sa fii vazut folosindu-l, pentru ca te reprezinta.

4. Brand – poate ca preferi Samsung, HTC, Apple sau LG. Indiferent de optiune insa, e bine sa cercetezi si ce ofera, in aceeasi categorie de produs, competitia, pentru a putea lua o decizie cat mai obiectiva. Nu este gresit sa fii fidel unui brand, ba dimpotriva, acomodarea face ca in timp sa devii expert in utilizarea unui smartphone, insa e bine sa fi…un consumator informat si sa alegi un brand pentru ca merita increderea ta :-)

De cate femei este nevoie ca sa schimbe un bec?

Se pune ca cel mai destept lucru pe care il poti face astfel incat sa nu  mai rada oamenii de tine este sa faci singur haz de propria situatie. Mai trebuie sa cadem de acord si ca situatia in care nimeni nu rade de tine niciodata nu exista, nici macar daca esti tiran, avem destule marturii in carti despre cati au ras de Nero sau Hitler. Si…pentru ca in bancurile cu blonde nu ma regasesc deloc, mi-am adus aminte de clasicul parafrazat in titlu si m-am intrebat de ce nu are si o versiune…feminina :-) Am doua variante de raspuns, dar la fiecare in final este nevoie de una singura. Fir-ar, nu sunt deloc buna la bancuri! Nici macar nu prea le tin minte, defapt…

Anyway, in prima varianta de raspuns, o singura femeie care stie ce vrea si are grjia de ea (a se intelege aici nu protectie, ci grjia pentru cum arata, cum se imbraca, cum merge pe tocuri, cum ii sta parul, cum parcheaza masina, cum este aranjata mobila in casa, ce manaca, ce crema hidratanta cu SPF folosete, ce tratament anticelulitic este cel mai eficient, cate grade sunt afara si cand apar noile treduri in moda pe Facebook) poate convinge cu  usurinta aproape orice barbat aflat in apropiere sa ii schimbe becul…fie el politist, forumist sau vegetarian.  Sau, in varinata a doua, tot o singura femeie poate sa schimbe un bec cu manutele ei, urmand acesti pasi simpli. (da, articolul e scris de un barbat :-P). Pentru ca, de cand cu egalitatea drepturilor, avem in egala masura voie chiar si sa ne electrocutam sau nu, in functie de cat suntem de atente sau dibace, nu-i  asa? Acum…depinde si in ce stare de spirit de aflam cand se arde becul, pentru ca eu sincer pot fi astazi in prima situatie si maine in cea de-a doua.

Acum sa revenim la trebuiri mai serioase…ce vreau sa spun defapt este ca femeile vad in general mai multe posibilitati, si dincolo de ele, chiar si intr-o situatie simpla. In vreme ce, fara sa imi permit sa generalizez,  barbatii functioneaza altfel: tind sa vada si sa imbratiseze prima si cea mai simpla solutie practica. Daca nu sunt politisti sau forumisti, desigur :-) Iar aceasta capacitate  noastra poate fi in online extrem de utila. Da, poate ca simtul orientarii este mai bine ancorat in realitate la barbati, in majoritate, insa emotia si profunzimea analizei pot aduce rezultate mai bune decat orientarea instinctiva, atunci cand vorbim despre managementul unor comunitati, rezolvarea unor crize de PR sau shiftul uneri campanii care nu merge in directia buna.

Astfel de diferente fac sa merite evenimentele ca Women on Web, la care discutam despre rolul pe care il jucam in industria online din Romania, depre planurile pe care le avem, despre bune practici, realizari si modele. Asa ca…ne vedem pe 27 aprilie, la hotel Howard Johnson in Bucuresti, la editia din 2012 a conferintei organizate de Evensys si prezentata de Activia, ce va surprinde in mare oportunitatile si tendintele pe care online-ul le ofera astazi.

Wow va fi transmis live pe site si cativa dintre speakeri sunt Emilia Popescu, Alessandra Stoicescu, Bogdana Butnar, Cristina Bazavan sau Amalia Enache.  Cat despre schimbatul becurilor, deocamdata am un singur sfat: sa fie economic. Daca se sparge, revin cu vesti!

Dreptul la opinie

M-am gandit mult daca sa scriu ceva sau nu despre subiectul excluderii lui Dragos din echipa de ambasadori Samsung. Si am ajuns la concluzia ca, daca tot avem toti dreptul la opinie pe acest subiect, as putea la fel de bine sa mi-l exercit si eu.

Pe scurt lucrurile stau cam asa: o conversatie pe Twitter cu multe cuvinte grele  a declansat o discutie tot pe Twitter despre cum Samsung isi alege ambasadori care vorbesc si se poata indoielnic. (rezumat cu multe eufemisme). Discutia a dus catre investigarea cuvintelor folosite de Dragos si concluzia a fost ca ele nu au ce cauta in portofoliul echipei de Mobilers.  Ceea ce se traduce prin faptul ca Dragos nu mai este acum in echipa. Si atat. Nu prin faptul ca cineva il uraste, pe el si proiectele lui, sau ca echipa de ambasadori are ceva cu Haotik.

Din cat am interactionat cu el, Dragos mi-a dovedit ca este un om simplu, dar onest si perseverent. Si alegerea lui ca ambasador Samsung s-a datorat tocmai acestor calitati. Iar pentru brand, un utilizator care foloseste produsele cu entuziasm, scrie despre ele des merita atentie si respect. Nimic din cele pe care tocmai le-am scris nu s-au schimbat…in afara de faptul ca Dragos nu mai este membru in echipa Samsung Mobilers. Si asta se intampla pentru ca  regulamentul si contractul dintre brand si mobilers include inclusiv clauze legate de comportamente sau utilizarea unui limbaj cu care compania nu vrea sa se asocieze sau pe care nu le incurajeaza. (aceasta regula nu se va schimba, pentru ca ceea ce ne dorim de la o echipa de ambasadori nu are legatura cu controversele si injuraturile).

Acum…poate parea ca am dat dreptate mai mult altora decat lui in aceasta situatie, prin decizia luata. Dar lucrurile nu stau deloc asa.  Fiecare om are dreptul sa isi aleaga cum reactioneaza si  are dreptul sa se apere impotiva acuzelor, injuriilor, sa nu se lase “calcat in picioare” de diversi hateri, sa fie defensiv sau ofensiv, in functie de cum ii dicteaza autocontrolul si ambitia. Numai ca, uneori, alegem sa facem aceste lucruri mai putin tactic iar consecintele sunt neplacute. Daca s-a intamplat o singura data nu ne defineste neaparat si poate fi o lectie din care sa invatam, pentru ca data viitoare sa nu se mai intample. Si nu inseamna, in niciun caz, ca “ceilalti” au castigat. Ci doar ca lovitura de azi trebuie sa ne faca mai puternici si mai intelepti.

Si ar mai fi ceva, din categoria “si daca…?” Daca Dragos ar fi folosit argumente mai putin..colorate si organice si daca regulile nu ar fi scrise si semnate negru pe alb astfel incat sa incerce sa fie cat mai obiective, poate ca astazi Twitter-ul ar fi fost un loc mai putin palpitant. Dar cum perfectiunea nu exista…sa mergem mai departe, poate injurand mai putin ca sa putem lucra mai bine.

Putina creativitate de Pasti, se poate?

Azi Victoria mi-a facut o surpriza placuta. Am primit pe mail poze cu cele mai interesante poze cu oua de Pasti de anul acesta…si nu neaparat pentru ca sunt cu Angry Birds :-) Cred ca ideile noastre sunt cel mai de pret lucru si unul dintre putinele care nu ne pot fi luate. Si faptul ca cineva isi pune creativitatea, dar si meticulozitatea la incercare pentru a realiza din proprie initiativa un proiect frumos, original, este o dovada admirabila de hotarare. Intre atata monotonie in jur, ma bucur cand gasesc urme de entuziasm, indiferent de cat de mare sau de mica este doza lor.  Iar doza de azi e tocmai potrivita pentru Pasti :-) si confirma vorbele lui Bo Bennett “Enthusiasm is excitement with inspiration, motivation, and a pinch of creativity.”

Cred ca ceea ce ne poate face sarbatorile, dar si oricare alta zi din viata deosebite este picatura de creativitate pe care suntem dispusi sa o investim. Asa ca…sa fim creativi cu bucatele si cadourile de Pasti, anul acesta, ce ziceti? Astfel incat dincolo de gusturi si culoare, sa ramana si ceva emotii in urma zilelor de sarbatoare.


Pasca de Pasti cu branza si stafide. Doar de Pasti?

Acum cateva zile Andrei, un prieten de-al meu, imi povestea despre cat de bune sunt deserturile pe care le gateste mama lui (care e bucatareasca de profesie, deci…il cred pe cuvant ca nu e vorba numai despre efectul emotional de “manacare ca la mama-acasa”). Si am ajuns amandoi sa ne miram cum in unele zone ale Romaniei se gatesc unele mancaruri numai la ocazii festive si in altele se pregatesc cu regularitate. De exemplu, in Muntenia sarmalele se pregatesc pentru sarbatorile de iarna, mai ales, iar in Moldova le gasesti mult mai des pe masa. La fel si cu Pasca de Pasti. Una dintre bunatatile specifice acestei sarbatori ar putea fi pregatita si cu alte ocazii, poate? Raspunsul meu a fost ca nu, pentru ca atunci nu are mai fi speciala. Cred ca si meniul de sarbatori face parte dintr-un fel de…ritual. O sa spuneti poate, la fel ca Andrei, ca fiecare zi ar trebui sa fie o sarbatoare, nu numai unele. Dar eu tot cred ca avem nevoie de momente deosebite, de zile deosebite, a caror semniticatie sa o cunoastem si sa o apreciem, fiecare cum poate, stie sau simte :-)

Dar sa revenim la pasca. Si vorbesc despre pasca noastra, pentru ca mai este si cea evreiasca, “mața”. In traditia evreiasca pasca e poreclita “pâinea săracilor”  din cauza faptului ca evreii saraci continuau s-o manance si după Pasti. Iata deci, Andrei, ca se poate si in afara sarbatorilor, dar valoarea produsului se transforma.

Pentru crestini insa, rolul traditional al pascai este legat de  Cina cea de Taină, cand Isus și apostolii au mancat miel si azima (paine) după ritualul evreiesc, iar azima este reprezentată de pasca. Mielul, pasca și vinul au devenit insa in datinile crestine simboluri cu noi semnificatii: Mielul este simbolul lui Isus Hristos, care isi accepta sacrificiul. Pasca si vinul semnifica sacrificiul Christic. Si de la traditiile crestine, spiritul comercial si creativitatea gastronomica au dus pasca pe…cai nebanuite :-) Asa ca azi avem pasca cu branza, cu fructe, cu ciocolata…

Anul trecut am decoperit aceasta reteta, pe care am si testat-o. Si pentru ca iesit bine, am pastrat-o in Google Docs :-D si anul acesta o sa o folosesc din nou. Si sper sa iasa foarte bine! Daca o incercati, mi-ar placea sa stiu cum v-a iesit. Iata si reteta. Eu am folosit un cantar de bucatarie si masina de facut paine a parintilor mei, cred ca e bine de stiut de la inceput :-). Si acum, sa incepem repetitiile pentru vineri:

Pentru aluat:

550g faina
125ml apa calduta
125 lapte caldut
80g unt topit
150g zahar tos
1 pliculet drojdie uscata
2 galbenusuri
un praf de sare
Coaja rasa de la o lamaie

Pentru umplutura:

300g branza dulce de vaca
1 pliculet zahar vanilinat
2 fiole esenta de rom
Coaja rasa de la o lamaie
10g gris
25g faina
2 oua
100g stafide (sau mai multe, sau mai putine, depinde de cat de mult va plac stafidele. Sau in loc de stafide, se pot pune alte fructe confiate, si PAsca nu se mai numeste cu branza si stafide)

Zahar tos…dupa gust.

Pentru uns Pasca dupa ce ne-au iesit aluatul si umplutura si le-am pus impreuna:

1 galbenus
30ml lapte
Miere pentru uns dupa coacere

Cum se gateste minunatia:

Inainte de orice, stafidele trebuie puse la inmuiat intr-un bol cu apa, cam jumate de ora, si apoi le scurgem. Pentru aluat se pun ingredientele in masina de paine: apa calduta, laptele caldut, untul topit (dar nu fierbinte) in prealabil in cuptorul cu microunde, galbenusurile, pliculetul de drojdie, zaharul tos, coaja rasa de lamaie, faina si sarea. Se lasa aluatul la framantat 30 minute si la dospit inca o ora. In acest timp, branza se amesteca intr-un bol, cu zaharul tos, esentele si zaharul vanilat, coaja de lamaei, stafidele, ouale si apoi 10 g de gris si 25g de faina…se tot amesteca, pana la omogenizare.

Dupa ce aluatul a dospit il impart in 2 parti egale. Din jumatate de aluat se face o foaie rotunda ca tava pentru pasca, nu foarte subtire. Se poate intinde foaia cu mana. Ca sa nu se lipeasca si sa fi usor de scos din forma pasca, eu folosesc foaie de copt. Dupa ce am pus foaia de aluat in forma,se impunge din loc in loc cu furculita. Cealalta jumatate de aluat o impartim in trei parti egale, pe care le rulam pe fiecare in parte. Cu cele 3 rulouri lungi (cat diametrul tavii, fiecare) facem o coada impletita :-), pe care o punem in tava peste foaia de aluat, in forma de cerc. Asezata in aceasta forma, parca se mai lasa la crescut cam trei sferturi de ora. Apoi in mijloc se pune compozitia, se unge parca cu galbenusul batut cu lapte si se baga la cuptor, pentru 40-50 de minute, la foc mediu. Dupa ce s-a copt, daca o ungem cu miere, o sa arate stralucitor :-)

Revin cu pozele operatiunii Pasca din 2012, de la locul faptei, vineri.

A fost odata ca niciodata: istoria social media

Storytelling-ul e catalizatorul social media, fara indoiala. Curiozitatea de a afla ce s-a mai intamplat in viata altora, entuziasmul sharingului de vesti despre propria viata, povestile dintre branduri si consumatori, fac mediile sociale sa vibreze de continut. Cum povesti in social media sunt miliarde, este timpul astazi pentru o poveste despre social media.  Iata un infographic care povesteste istoria social media, din cele mai vechi timpuri (care nu sunt asa de vechi) pana astazi, mai jos.

 

De la SixDegrees incoace, avem cateva “aniversari” importante in social media.In vremuri  4 februarie este ziua cand, in 2004, Facebook a fost lansat pentru studentii de la Harvard. A fost odata un tanar programator american, pe nume Mark. Continuarea…o stiti deja :-). 5 ani mai tarziu, pe 16 martie 2011, Facebook a depasit traficul web al Google. Dar acesta nu se lasa impresionat, si pe 28 iunie 2011, lanseaza Google Plus  in versiune Beta. MySpace a decazut din drepturi in favoare Facebook si el, in vara lui 2008. Twitter, in schimb, lansat in 2006, sarbatoreste pe 13 iulie 2011 5 ani  ajungand la peste 350,000,000,000 tweets / day…not bad for 140 characters lenght :-). Si ar mai fi Pinterest, lansat in closed beta in martie 2010 si acum are peste 10.5 milioane de useri. Inainte de toate acestea insa, in 1971, primul mail si-a gasit destinatarul. A fost trimis intre doua computere aflate …unul langa altul. Apoi, lansarea AOL in 1987 care a generat nebunia instant messaging-ului care dureaza pana in zilele noastre. Lansarea iPhone in iunie 2007 si a primului telefon comercial cu Android OS , in 2008 (HTC Dream) au schimbat conceptul de mobilitate a tehnologiei pentru end-users. Cu alte cuvinte, social media incape in buzunar. To be continued.